Andre Gide - Amintiri de la Curtea cu Juri

Câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1947, Andre Gide a avut un munte de talent pe care l-a etalat în zecile de scrieri ce se plimbă prin filosofie, istorie, biografie sau ficțiune. S-a născut pe 22 noiembrie 1869 la Paris, în familia unui profesor de drept și a unei casnice, așa că a fost școlit de acasă o bună perioadă de timp. Este trimis apoi la Paris, la școala Alsaciană însă din cauza problemelor de natură psihică va fi adus înapoi acasă și școlit de o guvernantă. La doar 21 de ani publică "Caietele lui Andre Walter", prima sa operă, apoi începe să frecventeze cercurile simboliste. În 1891 călătorește în Africa și observă o nouă lume departe de convențiile protestante. La șase ani distanță publică poemul "Roadele pământului" ce va descrie eliberarea sa de toate impulsurile din trecut. Nu durează mult însă până ce începe să scrie satire, și chiar dacă reușea să scrie capodopere, sufletul său era rănit și depresia pusese stăpânire pe el. Din 1900 începe să scrie critică și va fi foarte apreciat, de asemenea va fonda editura N.R.F ce mai târziu va deveni Gallimard. Orientarea sa sexuală a fost întotdeauna o problemă pentru că a recunoscut public că este homosexual. Toți apropiații i-au recomandat să nu scrie asta în cărțile sale însă nu i-a ascultat și a stârnit zeci de scandaluri pe această temă.

În februarie 1981 autorul se stinge din viață la Paris și la doar un an distanță, biserica interzice aproape toate romanele sale pentru că sunt eretice și încalcă regulile societății. Totuși, după câțiva ani francezii reușesc din nou să se bucure de acestea având în vedere noul guvern și standarde sociale.

Romanul "Amintiri de la curtea cu Juri" a apărut pentru prima dată în 1930 în limba franceză. În limba română apare în 1972 la editura Univers, ediție ce va fi urmată de Rao în 1997, 2006 și 2014.

Totul a început in 1912 când Gide a făcut parte din juriul sălii de judecată. Procesul avea loc în Rouen și nu avea să dureze mai mult de două săptămâni, însă pentru el a durat o viață. A vrut să prezinte publicului realitatea justiției din acea vreme, care dacă stăm să ne gândim este la fel ca cea de azi. El a asistat la procesul lui Marcel Redureau ce la doar 15 ani a omorât întreaga familie Mabit, adică șapte oameni. El era considerat un copil blând și intelectual și trebuia să se afle cum de a făcut așa ceva, însă a durat ceva vreme până ce judecătorul să ia o decizie. Al doilea proces a fost cel al lui Melanie Bastien. Judecătorul a a aflat printr-o scrisoare anonimă că ea a fost închisă cu mama sa timp de 25 de ani într-o cameră mică printre gunoaie. Problema este că Melanie avea numai 22 de ani și nimeni nu o găsea vinovată pentru ce s-a întâmplat. Gide reușește să creeze un peisaj pe care nu îl vedem în fiecare zi pentru că nimeni nu are curajul de a spune cum este cu adevărat într-o sală de judecată.