Andrei Makine - Pe vremea fluviului Amur

Nuvela psihologică “Pe vremea fluviului Amur”, “Au temps du fleuve Amour”,în limba franceză, de Andrei Makine, a apărut în anul 1994, la Editions du Félin, din Paris, Franța, fiind a treia operă în proză scrisă de autorul francez cu origini rusești, una dintre operele care are în spate, pe lângă ideea de distanță și izolare, o transpunere metaforică a unui termen arhicunoscut la nivel mondial, (amour), autorul realizând aici o paralelă veridică în ceea ce privește viața sa.

Makine pune câteva destine în balanța vieții și le așează chiar în ținutul său natal, la marginea Siberiei, în Krasnoyarsk, pe acolo pe unde șerpuiește fluvial Amur, iar diferența fonetică dintre fluviu și iubire, capătă conotații noi și duce cu gândul la libertatea de care are parte Makine, la vârsta de 30 de ani, atunci când se stabilește în Franța.

Autorul realizează un amplu tablou monocrom Siberian și vorbește despre mirajul occidentului, însă, acest miraj, ajunge să fie visat de protagoniști, doar după ce ajung să vadă cum arată acesta, personajele fiind încastrate în mijlocul unui teritoriu în care iubirea și dorința zac înghețate în blocuri de gheață demne de locul cu pricina.

În România, romanul apare în anul 2001, la editura Humanitas, din colecția Cartea de pe noptieră, în format broșat, aceasta fiind reeditată cinci ani mai târziu și având parte de o nouă prezentare grafică.

Printre alte ediții care au publicat opera, putem aminti de editura Polirom, 2017, în format broșat, având o traducere din limba franceză, oferită de Emanoil Marcu.

Andreï Sergueïevitch Makine, pe numele său complet, s-a născut la data de 10 septembrie 1957, în Krasnoyarsk, Uniunea Sovietică, teritoriu plasat în Siberia, fiind un scriitor contemporan important, unul dintre acei scriitori pitorești ai Franței, care scrie fără scrupule și fără menajamente despre trecutul dur al țării sale natale.

Limba franceză reprezintă un fel de cântec de leagăn pentru tânărul Andrei, acesta învățând limba de la bunica sa, cea care avea rădăcini în Franța, iar mai târziu, acesta alegând să studieze limba la “Universitatea de stat din Moscova”.

La 30 de ani, în anul 1987, Makine pleacă în Franța, pentru a studia, însă, atras fiind de ceea ce găsește aici, cere azil politic, începând să își clădească o viață de scriitor însemnat.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Le crime d'Olga Arbelina”, 1998, “La musique d'une vie”, 2001 sau “L'Amour humain”, 2006.

Nuvela psihologică “Pe vremea fluviului Amur” de Andrei Makine, reprezintă una dintre cele mai pitorești opere ale lui Makine, în care acesta prezintă rădăcinile înghețate în marea Siberie ale sinelui, acesta oferind însă o transpunere metaforică a unei trăiri intense, ce are legătură cu unul dintre cele mai mari fluviuri din Asia, Amur, un fluviu care scoate la iveală dimensiunea marcantă a iubirii, o iubire ce nu ține cont de distanță, o iubire ce are aici conotații complexe ce țin de libertate și de destin.

Deoarece destinul pare a fi un element definitoriu în opera lui Makine, acesta propune trei tipologii de destine încastrate în pustiul Siberian, amintind de destinul propriu, aici fiind vorba de trei adolescenți, ce nu reușesc să aibă noțiunea de frumos sau urât, bine definitivată, aceștia crescând doar pentru a supraviețui, iar mai târziu, pentru a merge în celebra taiga, acolo unde se găsesc importantele elemente cum ar fi lemnul sau aurul.

Chiar dacă aceștia duc o existență grea în Siberia înghețată, sufletul acestora nu rămâne înghețat niciodată, căci cei trei ajung să aibă parte de un dezgheț al sentimentelor, clădind în sufletul acestora noi valențe, războinicul, poetul sau donjuanul, alegând să vadă civilizația din occident cu ajutorul unui film de Belmondo.

Cei trei ajung să trăiască adevărate visuri, în care realitatea pare a fi mai aproape ca niciodată, căci erotismul desprins din acest film, văzut de 17 ori, ajunge să fie asimilat de cei trei, ca un soi de metaforă ambiguă ce intervine atât în planul cinematografic, desprind de Belmondo, cât și în planul scriitoricesc makinian.