Romanul Soni, de Andrei Ruse, urmărește povestea Soniei, o tânără de douăzeci și șase de ani care trăiește într-un București contemporan, agitat și artificial. La început, Soni pare o femeie obișnuită, prinsă într-o existență previzibilă, cu un loc de muncă, o relație și preocupările specifice unui tânăr din mediul urban. Viața ei se schimbă însă radical atunci când află că suferă de cancer la stomac și că mai are aproximativ șase luni de trăit. Diagnosticul devine momentul care o determină să privească altfel propria existență și să se întrebe dacă a trăit cu adevărat sau doar a urmat mecanic regulile societății.
Confruntată cu ideea morții, Soni începe să respingă limitele pe care și le impusese până atunci. Dacă înainte viața ei era relativ stabilă, după aflarea diagnosticului decide să trăiască totul cu o intensitate extremă. Se apropie de oameni diferiți, experimentează drogurile și își explorează sexualitatea fără inhibițiile pe care le avusese anterior. Experiențele ei nu sunt prezentate doar ca acte de revoltă, ci și ca o încercare disperată de a descoperi ce înseamnă libertatea și care este sensul existenței. Romanul pune astfel în discuție relația dintre libertatea individuală, convențiile sociale și apropierea inevitabilă a morții.
În această perioadă, Soni ajunge să privească lumea cu mai multă luciditate. Moartea, pe care oamenii obișnuiți încearcă să o ignore, devine pentru ea o prezență permanentă. Tocmai conștientizarea sfârșitului o face să se bucure mai intens de lucrurile pe care înainte le considera obișnuite. În același timp, întâlnirile și experiențele prin care trece o ajută să descopere și latura afectivă a vieții. Printre oamenii pe care îi întâlnește se află și un bărbat diagnosticat cu HIV, de care ajunge să se îndrăgostească. Relația lor este diferită de ceea ce Soni considerase până atunci o relație obișnuită și îi schimbă perspectiva asupra iubirii, vulnerabilității și fricii.
Pe măsură ce timpul trece, experiențele Soniei capătă o semnificație mai profundă. Ceea ce pare inițial o fugă nebunească de moarte devine o căutare a unui sens. Ea înțelege că libertatea nu înseamnă doar să încalci reguli sau să cauți plăceri, ci și să alegi conștient felul în care îți trăiești viața.
În final apare însă o răsturnare importantă: diagnosticul Soniei nu este ceea ce cititorul crezuse. Ea apelase la o „clinică de îmbolnăvire fictivă” și alesese în mod deliberat ideea cancerului pentru a produce o ruptură radicală în propria existență. Soni nu își dorea pur și simplu să moară, ci avea nevoie de un șoc care să o facă să se trezească și să își schimbe viața. Astfel, experiența bolii imaginare devine pentru ea o formă de iluminare.
Soni este, în esență, un roman despre moarte, libertate, iubire și nevoia de a trăi autentic. Prin povestea personajului principal, Andrei Ruse arată că apropierea morții poate transforma radical felul în care omul privește viața și că, uneori, pentru a începe cu adevărat să trăiască, trebuie mai întâi să conștientizeze că timpul său este limitat. Pe site, cartea este disponibilă în mai multe ediții: Ego Proza (2012), RAO (2013).