Romanul Bel Canto, scris de Ann Patchett, este o poveste despre oameni foarte diferiți care, în împrejurări extreme, ajung să descopere că au mai multe lucruri în comun decât și-ar fi imaginat. Acțiunea are loc într-o țară sud-americană nespecificată, în timpul unei petreceri organizate în onoarea unui om de afaceri japonez, Katsumi Hosokawa. Evenimentul are loc în casa vicepreședintelui țării, iar invitația principală îi este adresată celebrei soprane americane Roxane Coss, a cărei voce îl fascinează pe Hosokawa.
Petrecerea este întreruptă brutal de un grup de teroriști care pătrund în clădire și îi iau ostatici pe invitați. Rebelii intenționează să-l captureze pe președintele țării, despre care cred că se află printre participanți. Cum acesta nu este prezent, situația se transformă într-o criză de proporții. Ostaticii, printre care se află politicieni, oameni de afaceri, diplomați și membri ai elitei internaționale, sunt obligați să rămână în casă timp de mai multe luni.
În mod paradoxal, izolarea îi face pe oameni să se apropie. La început, între ostatici și teroriști există teamă și neîncredere, însă treptat granița dintre cele două grupuri începe să dispară. Viața de zi cu zi se organizează în jurul unor activități simple: mesele, conversațiile, lecțiile de limbi străine și, mai ales, muzica. Roxane Coss cântă frecvent, iar vocea ei devine o formă de refugiu pentru toți cei aflați în captivitate. Muzica reușește să creeze un spațiu în care diferențele sociale, politice și culturale nu mai par importante.
Printre personaje se remarcă Gen Watanabe, traducătorul lui Hosokawa, care ajunge să fie indispensabil pentru comunicarea dintre oameni. El se îndrăgostește de Carmen, una dintre tinerele teroriste, deși relația lor pare imposibilă. La rândul său, Hosokawa se apropie de Roxane, însă relația dintre ei este complicată de faptul că Roxane îl iubește pe un alt bărbat, pianistul Christof.
Pe măsură ce timpul trece, ostaticii ajung să-i privească pe teroriști nu doar ca pe niște dușmani, ci ca pe niște ființe umane cu propriile dorințe, temeri și speranțe. Unii dintre rebeli învață să citească, alții descoperă muzica, iar între cele două grupuri apar prietenii și iubiri neașteptate.
Totuși, lumea creată în captivitate nu poate dura la nesfârșit. Autoritățile pregătesc o intervenție pentru eliberarea ostaticilor, iar tensiunea crește. În momentul confruntării finale, visul fragil al unei comunități în care oamenii au reușit să trăiască împreună se destramă violent. Moartea unor personaje demonstrează că, indiferent cât de puternice sunt legăturile create între oameni, realitatea politică și violența nu pot fi ignorate.
Bel Canto este, în esență, un roman despre puterea artei de a transforma oamenii și de a suspenda, pentru o vreme, diferențele dintre ei. În captivitate, victimele și agresorii ajung să construiască o societate aproape utopică, în care muzica, iubirea și prietenia devin mai importante decât statutul, naționalitatea sau ideologia. Tocmai fragilitatea acestei lumi face ca finalul să fie cu atât mai tragic și mai memorabil. Pe site-ul nostru, cartea este găsit în ediția de la Humanitas, din 2007.