Calendarele poporului român, de Antoaneta Olteanu, este o lucrare de etnologie și antropologie culturală care prezintă modul în care oamenii din spațiul românesc au organizat timpul, raportându-se la natură, la succesiunea anotimpurilor, la sărbătorile religioase și la credințele populare. Cartea evidențiază legătura strânsă dintre calendarul tradițional și viața comunităților rurale, pentru care fiecare perioadă a anului avea o semnificație practică, spirituală și simbolică.
În cultura tradițională românească, timpul un era perceput doar ca o succesiune de zile, luni și ani, ci și ca un ciclu în care fenomenele naturii, activitățile agricole și sărbătorile se repetau. Calendarul popular reflecta nevoia oamenilor de a înțelege lumea înconjurătoare și de a anticipa schimbările vremii, recoltele, perioadele favorabile muncii și momentele considerate periculoase. Astfel, cunoașterea calendarului reprezenta o formă de adaptare la mediul natural, dar și un mijloc de păstrare a tradițiilor transmise din generație în generație.
Un element important al acestei organizări a timpului îl constituie îmbinarea calendarului creștin cu vechile credințe și practici precreștine. Sărbătorile religioase, dedicate sfinților sau unor evenimente din viața lui Iisus Hristos, au fost integrate în mentalitatea populară și au primit uneori semnificații legate de agricultură, sănătate, protecția gospodăriei și fertilitatea pământului. În consecință, aceeași sărbătoare putea avea atât o dimensiune religioasă, cât și una magică sau ritualică. Oamenii respectau anumite interdicții, efectuau gesturi simbolice și îndeplineau obiceiuri prin care urmăreau să atragă prosperitatea și să se protejeze de nenorociri. Lucrarea surprinde și diversitatea reprezentărilor despre zilele considerate favorabile sau nefavorabile. În mentalitatea populară, anumite zile impuneau respectarea unor interdicții, iar nerespectarea lor putea fi asociată cu boala, pagubele sau alte evenimente nefericite. Alte zile erau dedicate protecției oamenilor, a animalelor și a recoltelor. Aceste credințe arată că timpul avea o valoare diferențiată: un toate zilele erau considerate identice, fiecare având propriile caracteristici și reguli. În concluzie, Calendarele poporului român este o lucrare importantă pentru cunoașterea patrimoniului cultural și spiritual românesc. Autoarea reconstituie un univers în care timpul este organizat prin sărbători, rituri, observații ale naturii și credințe moștenite de la strămoși. Cartea arată că tradițiile populare nu reprezintă simple obiceiuri ale trecutului, ci expresia unei concepții coerente despre existență și despre locul omului în lume. Pe site ul nostru, cartea nste de găsit în edițiile: Venus (1998), Rao Clasic (2002).