Armand Calinescu - Insemnari politice

Armand Călinescu, născut la 4 iunie 1893, la Pitești, a fost un cunoscut om politic român, fiind cel de-al 39-lea prim-ministru al României, din 7 martie 1939 până la asasinarea sa din 21 septembrie 1939. A manifestat un interes timpuriu pentru politică. Student fiind, acesta era nelipsit de la dezbaterile Adunării Deputaților, împreună cu colegul și prietenul lui, Cornel Zamfirescu. Având o minte enciclopedică, acesta stoca asemeni unui computer o cantitate enormă de informații referitoare la cele mai diverse domenii: economie, istorie, diplomație, sociologie, drept, strategie și tactică militară, publicistică, etc.

Cartea "Însemnări politice" oferă cititorilor o întregire a datelor știute până acum despre autor și opera lui politică, din paginile volumului conturându-se pregnant portretul unui Călinescu devotat statului și națiunii române, cărora le-a închinat întreaga viață. Valoare deosebită a însemnărilor constă, în special, în cantitatea apreciabilă de informații de primă mână referitoare la viața politică românească dintre cele două războaie mondiale. Tabloul evenimentelor, așa cum este portretizat în paginile volumului, este incomplet, și modelat potrivit intereselor și prejudecăților autorului, fiind incomplet, deoarece Călinescu a consemnat doar ceea ce a auzit, văzut sau aflat din surse mai mult sau mai puțin demne de încredere. Manuscrisul cărții "Însemnări politice" a trecut de-a lungul timpului prin multe peripeții. A fost ascuns de familie în timpul dictaturii legionare, confiscat apoi de autorități, manuscrisul original împrăștiindu-se și pierzându-se în parte. Însă, în câteva arhive centrale sunt păstrate versiuni dactilografiate referitoare la perioadele: 1916-1918, ianuarie 1925 - iulie 1928, 28 mai - 8 iunie 1930, 22 iunie 1932 - 20 septembrie 1939.

În prima parte a cărții, autorul descrie evenimentele ce au avut loc în România între anii 1914-1918. În luna august a anului 1916, România primește un ultimatum, ce o obligă să decidă dacă se va alătură sau nu Antantei. Sub presiune, guvernul român decide să accepte intrarea în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturi nu era una dintre cele mai bune. La 27 august 1916, România declară război Puterilor Centrale, la o zi distanță, Germania declarând război României, urmată de Turcia și Bulgaria. În același timp, comandantul Hauptmann Geissert primește ordinul de a bombarda Bucureștiul, în seara zilei de 28 august, zeppelinul german Z-101 plutind încet pe cerul capitalei, lansând câteva bombe, însă fără a face mari pagube. În aceeași seară, într-o atmosferă plină de entuziasm, primele trupe române trec Carpații, intrând în Transilvania, în acest mod începând prima etapă a ceea ce avea să fie campania militară din 1916. La finalul toamnei al aceluiași an, cea mai mare parte a teritoriului național, inclusiv capitala, a fost ocupat de inamic. Înfrângerea Armatei Române în lupta de pe Neajlov-Argeș duce la ocuparea capitalei de către trupele germane. După ocuparea Bucureștiului, a urmat retragerea spre Moldova, care va deveni centrul rezistenței românești în timpul războiului. În Iași, devenit capitală a țării până în noiembrie 1918, se mută autoritățile și principalele instituții ale țării, aici refugiindu-se și mii de locuitori. La Iași și-au desfășurat activitatea Guvernul, Parlamentul, Banca Națională a României, Curtea de Casație și Justiție, tot aici avându-și reședința regele Ferdinand I și regina Maria. 

În Muntenia, armata germană instaurase un regim dur de ocupație, impunându-i populației restricții și interdicții. În paralel, în Moldova, statul român lua primele măsuri pentru reorganizarea armatei și supraviețuirea populației. După doi ani de război, de sărăcie și epidemii, în care țara aproape că dispăruse ca stat, după o pace de compromis dezastruoasă, se împlinește idealul național, deoarece România intrase în luptă, născându-se România Mare.

Cartea "Însemnări politice" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Humanitas (1990).