Barbu Stefanescu Delavrancea - Hagi Tudose
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
-30% Vezi detalii
Barbu Stefanescu Delavrancea - Apus de soare si Hagi Tudose
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
Barbu Stefanescu Delavrancea - Hagi Tudose (1940)
IN STOC
Pret: 
Alte titluri publicate de același autor:
-60% Vezi detalii
Barbu Stefanescu Delavrancea - Basme, nuvele, teatru
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Barbu Stefanescu Delavrancea - Bunicul si bunica (ilustratii Gheorghe Adoc)
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
Barbu Stefanescu Delavrancea - Palatul de clestar
IN STOC
Pret: 
Nuvela de moravuri “Hagi-Tudose”, de Barbu Ștefănesu Delavrancea, a apărut în anul 1887 în revista “Lupta literară”, fiind una dintre multele nuvele în care autorul prezintă într-un stil realist problemele oamenilor, cum ar fi zgârcenia sau minciuna, “Hagi-Tudose” fiind din acest punct de vedere, o emblemă în care se prezintă zgârcenia dusă până la extrem. Opera în volum apare în anul 1903, la editura librăriei Socec & CO, din București, fiind foarte apreciată de cititori, asociind acest personaj cu realitățile din viața de zi cu zi.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Minerva, 1913, în format broșat, editura Tineretului, 1951 și 1960, în format broșat, editura Scrisul Românesc, din colecția Cartea Școlară, 1994, în format broșat, editura ErcPress, din colecția Cartea de Acasă, 2009, în format cartonat sau editura Litera, din colecția Biblioteca pentru toți – Jurnalul Național, 2011, în format cartonat.
Barbu Ștefănesu Delavrancea s-a născut la data de 11 aprilie 1858, în București, fiind un însemnat scriitor, poet, orator sau avocat român, membru al Academiei Române și un fost primar al Bucureștiului.
Crește într-o familie modestă din mahalaua Delea-Nouă, fiind mezinul familiei, tatăl său fiind descendent al unei familii de ciobani din zona Vrancei.
Acesta învață să citească și să scrie, sub îndrumarea diaconului Ion Pestreanu, iar mai apoi, din anul 1866, acesta merge la “Școala de băieți nr.4” și “Școala Domnească”, unde termină primele patru clase.
Studiile liceale le finalizează în cadrul liceului “Sf. Sava”, unde este remarcat pentru rapiditatea cu care asimilează informațiile, iar din anul 1877, acesta se înscrie la Facultatea de Drept din București.
Începe să scrie din perioada liceului, cu precădere poezie și începe să publice în anul 1878 în prestigioasele reviste “România liberă” sau “Viața literară”, iar din anul 1885, publică volumul de debut “Sultănică”.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Sorcova”, 1885, “Trubadurul”, 1887, “Paraziții”, 1892 sau “Domnul Vucea”, 1892.
Nuvela de moravuri “Hagi Tudose”, de Barbu Ștefănesu Delavrancea este structurată în șase capitole în care autorul realizează o adevărată caricatură a unui personaj care a reușit să rămână în concepția fiecăruia dintre noi, fiind din acest punct de vedere asemănat cu personajele dramaturgului Ion Luca Caragiale, un adevărat autor de moravuri, aici însă având parte de o nuvelă, nu o comedie din latura dramaturgiei.
Povestea se concentrează asupra sufletului avar al unui personaj numit Hagi Tudose, sau hagiul așa cum era el cunoscut în colectivitate, secvența de început, fiind din biserica “Sfânta Troia”, o biserică despre care oamenii aveau numai cuvinte de laudă, singurul care nu făcea niciodată vreo donație către biserică fiind chiar hagiul, care era, din acest punct de vedere, de o zgârcenie ieșită din comun, hagiul plecând nemaidecât din biserică, atunci când ctitorul acesteia începe să vorbească despre zgârcenie.
Hagiul ducea o viață în mizerie, punând de o parte fiecare bănuț, iar alți bani din jur erau și ei acaparați prin viclenie.
Acesta trăia într-o prăvălie cu nepoata sa, Leana, prăvălia fiind a stăpânului acestuia, el stând acolo doar ca să strângă cât mai mulți bani cu putință.
La un moment dat, hagiul se îmbolnăvește de friguri, fiind pus pe picioare de stăpân, care îi cere să se căsătorească, însă acesta nu concepe căsătoria sau copiii, pentru că asta ar însemna o cheltuială în plus, banii fiind cei care îi aduceau lui adevărata fericire.
Cu timpul, hagiul devine proprietarul prăvăliei, iar, mai târziu devenind din ce în ce mai bătrân ajunge să se gândească la cele sfinte, însă acest lucru nu îl ajută ci îl fac să fure lemn sfânt și să facă afaceri cu acesta.
În final, din ce în ce mai slăbit și mai bolnav, cere să i se facă o ciorbă, însă acesta vede în toate doar galbeni, chiar și grăsimea din ciorbă reprezenta un galben, așa că ordonă ca supa să fie aruncată, iar fiindcă suferea de frig, coada pisicii să fie tăiată pentru că intră frigul.
În cele din urmă, bolnav atât fizic cât si mental, moare pe o grămadă de galbeni, spunându-i nepoatei Leana să nu privească la galbeni fiindcă “ochii fură”.
Finalul prezintă momentul în care este înmormântat în fast, galbenii fiind donați bisericii, iar lumea spunând că dacă ar fi trăit și ar fi văzut toate acestea, hagiul ar fi murit de ciudă.
Opera a fost jucată pe scena “Teatrului Național” din București, fiind reprezentată de actori ca Constantin I. Nottara, în rolul hagiului sau Ion Petrescu, în rolul lui Matache Profirel.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro