Bernard Pivot - Dictionar din dragoste de vin

Cartea Dicționar din dragoste de vin, de Bernard Pivot este o pledoarie dedicată vinului – dar nu doar ca băutură, ci ca expresie intensă a memoriei, culturii, emoţiei şi umorului. Pornind de la propria origine, autorul s-a născut în regiunea Beaujolais, fiul unui negustor de vinuri şi fratele unui cultivator, Pivot ne aduce într-o lume în care recolta, pământul, soarele, taninurile, dar şi tradiţia literară, istoria, arta şi umorul se împletesc.

Structurată sub forma unui “dicţionar” în sens larg, cartea nu se rezumă la un inventar tehnic al soiurilor sau al regiunilor viticole. Mai degrabă, fiecare intrare reflectă o stare, o evocare, o fascinaţie personală: o recolta începută la primul zor al dimineţii, fructele încă pline de rouă, mâini înmuiate în must, mirosul viilor la început de septembrie – toate devin figurile unei pasiuni. Pivot îşi asumă locul de degustător şi povestitor, nu doar ca specialist tehnic, ci ca „ungător al plăcerii” în care vinul devine „sângele lui Hristos” în sens metaforic – un miraj cultural care traversează geografia şi timpul.

Autorul împleteşte cu naturaleţe reflecţii despre viticultură – sol, climat, recoltă –, cu anecdote personale ori literare, cu trimiteri la literatură (de la Victor Hugo, Charles Baudelaire, Émile Zola până la poetul persan Omar Khayyám), la istoria vinului, la gesturi mănăstireşti, la mese regale şi locuri boeme. Nu este o carte tehnică în sensul de manual strict, ci o carte a plăcerii, a evocării, a legăturii subtile dintre om şi licoră. Prefaţa românească consemnează că nu este vorba să reunească „toate soiurile, nici toate particularităţile celei mai alese dintre licori”.

Momentul recoltei – descris cu sensibilitate şi nostalgie – ocupă un loc central: copiii devenind adulţi temporar, mâinile murdare de struguri, oboseala amestecată cu senzaţia de libertate, feţele lipite de sarcina muncii… toate acestea sunt evocări ale plăcerii care face ca vinul să nu fie doar o băutură, ci şi un ritual, un tărâm al simţurilor. Autorul vorbeşte despre cum trupul recunoaşte mirosul, gustul, sucul viilor, cum amintirea unor verze degete, a unui apus peste viţă, a unei serii în care oboseala se topea în satisfacţie, conturează întregul univers al vinului.

De la acest fundament uman, cartea explorează apoi vinul în relaţie cu cultura: regiunile viticole – Beaujolais, Bourgogne, Bordelais, Côtes du Rhône –, istoria podgoriilor, soiurile celebre, dar şi psihologia degustătorului, capriciile gustului, geloziile amoroase între sticle, întâmplările în jurul unei mese, schimburile de experienţă. Pivot consideră că vinul trebuie să fie savurat cu prieteni, cu poveste, cu un cadru care să-i exalte caracterul: „Să fie onorat – cu ustensile pe măsură, cu timp, cu feluri care să îi exalte caracterul.”

Prin acest demers autorul propune un joc: fiecare sticlă de vin este ca o carte pe care o deschizi, pentru a degusta trecutul, legenda, influenţele, cuceririle şi capitulările. Nu-i suficient să bei vinul – trebuie să-i citeşti eticheta, să-i savurezi contextul, să-i accepţi „capriciile şi hachiţele”. Mesajul este că plăcerea este prima calitate a vinului: dacă vinul nu oferă plăcere, restul – terroir, soi, critică – pierde din sens. Aceasta este atitudinea amabilă, umană şi vitală a autorului.

La final, cartea pare a fi o invitaţie – nu la înstrăinare în jargonul somelierilor, ci la apropiere, la redescoperirea bucuriei simple de a bea vinul, de a-l împărtăşi, de a-l înţelege ca pe o formă de artă şi de comuniune. Vinul devine astfel o punte între omul contemporan şi tradiţie, între local şi global, între textură şi memorie. În viziunea lui Pivot, nu contează doar ce sticlă alegi, ci cum o aşezi pe masă, ce vorbe stârneşte, ce amintiri trezeşte, ce prietenii apropie.

Cartea se adresează celor care vor să trăiască vinul, nu doar să-l consume. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Baroque Books and Arts (2013), Leda (2013).