Cecilia Cutescu-Storck (1879–1969) a fost una dintre cele mai importante personalitati feminine din arta romaneasca moderna. Nascuta la Câineni, judetul Valcea, artista a urmat Scoala Centrala de Fete din Bucuresti, apoi si-a continuat studiile la Munchen si la Academia de Arte Frumoase “Julian” din Paris, unde s-a familiarizat cu stilurile moderne si cu spiritul artistic european. Intoarsa in tara, a devenit prima femeie profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, contribuind semnificativ la afirmarea artei feminine si la emanciparea artistelor din Romania interbelica. S-a casatorit cu sculptorul Frederic Storck, impreuna formand un cuplu de creatori emblematic pentru cultura romaneasca, iar familia Storck a ramas una dintre cele mai importante dinastii de artisti plastici.

Pe plan artistic, Cecilia Cutescu-Storck a excelat in pictura monumentala, in fresce si decoratiuni murale. Stilul ei imbina realismul cu simbolismul si decorativismul, iar lucrarile sale monumentale sunt caracterizate de armonie, rafinament si forta expresiva. Printre cele mai cunoscute realizari se numara frescele din Palatul Bancii Marmorosch Blank si alte institutii publice, unde a surprins teme precum creatia, cultura si rolul femeii in societate.

In plan literar, Cecilia Cutescu-Storck si-a pastrat amprenta personala prin volume autobiografice si memorialistice. Cea mai cunoscuta dintre acestea este „Fresca unei vieti” (1944), in care artista isi rememoreaza copilaria, formarea artistica la Paris, debutul profesional si implicarea sa culturala in Romania. Cartea ofera o marturie pretioasa despre epoca interbelica, despre personalitatile culturale cu care a intrat in contact, dar si despre provocarile pe care le-a infruntat o femeie ambitioasa in domeniul artei. „Fresca unei vieti” nu este doar un portret al vietii unei artiste, ci si o reflectie asupra vremurilor si asupra valorilor culturale ale Romaniei din prima jumatate a secolului XX.

O alta lucrare esentiala este „O viata daruita artei”, volum in care autoarea isi dezvaluie procesul creativ, convingerile artistice si viziunea asupra importantei artei in societate. Textul surprinde nu doar traseul profesional al Ceciliei Cutescu-Storck, ci si dimensiunea sa umana, integritatea si pasiunea pentru frumos. Cartea subliniaza legatura stransa dintre viata si arta, demonstrand ca pentru aceasta artista creatia nu era un mijloc de existenta, ci un mod de a fi.

In 1958, Muzeul de Arta al Republicii Populare Romane i-a dedicat o Expozitie retrospectiva, care a reunit lucrari reprezentative si a confirmat statutul sau de pioniera a artei romanesti moderne. Criticii au apreciat sinceritatea, rafinamentul si profunzimea operei sale, iar istorici de arta precum Marin Mihalache, Angela Vrancea sau Serafina Bruckner i-au dedicat monografii si studii, consolidandu-i reputatia in cultura nationala.

Opera Ceciliei Cutescu-Storck este privita astazi ca un exemplu de curaj si dedicatie, iar cartile si frescele sale continua sa inspire generatii de artisti si pasionati de arta. Prin lucrarile sale monumentale si prin scrierile memorialistice – in special „Fresca unei vieti” si „O viata daruita artei” – Cecilia Cutescu-Storck ramane o figura emblematica a artei romanesti, care a reusit sa impuna frumusetea, talentul si independenta creativa intr-o epoca care nu oferea usor recunoasterea femeilor artiste.

Opere: O viata daruita artei, Fresca unei vieti.