Despre Dan Horia Mazilu
Dan Horia Mazilu (20 aprilie 1943, Pitesti – 16 septembrie 2008, Bucuresti) a fost istoric literar, slavist, critic si profesor universitar, unul dintre cei mai importanti cercetatori ai literaturii romane vechi. A absolvit Facultatea de Limbi Slave a Universitatii din Bucuresti in 1966, iar in 1972 si-a sustinut doctoratul cu o teza dedicata lui Udriste Nasturel. A parcurs toate treptele carierei universitare, devenind profesor la Catedra de Istoria Literaturii Romane a Universitatii din Bucuresti, prodecan si apoi decan al Facultatii de Litere. A fost lector de limba si literatura romana la Universitatea din Sofia si profesor invitat la Universitatea din Viena. In 2001 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, iar din 2006 pana la moarte a fost director general al Bibliotecii Academiei Romane. A fost membru al Uniunii Scriitorilor si s-a remarcat printr-o activitate stiintifica intensa, concentrata asupra literaturii vechi, slavisticii, istoriei mentalitatilor si imagologiei.
Primele sale cercetari au aparut inca din perioada formarii universitare, iar debutul editorial important este legat de studiul Udriste Nasturel (1974), rezultat al preocuparilor sale pentru literatura romana veche si relatiile culturale romano-slave. Au urmat Barocul in literatura romana din secolul al XVII-lea (1976), Cronicarii munteni (1978) si Varlaam si Ioasaf. Istoria unei carti (1981). Prin aceste lucrari, Mazilu a contribuit la reconsiderarea literaturii vechi romanesti, analizand nu doar textele, ci si contextul cultural si mentalitatile epocilor in care acestea au aparut.
Un loc important in opera sa il ocupa Literatura romana in epoca Renasterii (1984) si Proza oratorica in literatura romana veche (1986-1987), lucrare in doua volume. Prima analizeaza influentele renascentiste si circulatia ideilor europene in cultura romaneasca, in timp ce cea de-a doua urmareste dezvoltarea discursului oratoric si a formelor retorice din literatura veche. Vocatia europeana a literaturii romane vechi (1991) continua aceasta directie, insistand asupra legaturilor dintre cultura romaneasca si spatiul european.
Un proiect de mare amploare a fost Recitind literatura romana veche (1994-2000), lucrare in trei volume, pentru care autorul a primit Premiul Academiei Romane. Mazilu propune o lectura moderna a textelor vechi, folosind instrumente provenite din istoria mentalitatilor, antropologie culturala si imagologie. In Noi despre ceilalti. Fals tratat de imagologie (1999), publicata la Editura Polirom, cerceteaza felul in care romanii i-au perceput si reprezentat pe „ceilalti”, punand in discutie raportul dintre identitate si alteritate. Un Dracula pe care Occidentul l-a ratat (2001) reinterpreteaza figura lui Vlad Tepes si modul in care aceasta a fost transformata in cultura europeana intr-o imagine legendara.
In Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viata privata (2003), publicata la Editura Polirom, Mazilu se indeparteaza de istoria politica traditionala si urmareste aspecte cotidiene ale vietii domnitorilor: modul in care mancau, locuiau, isi petreceau timpul liber, isi practicau credinta sau isi organizau viata privata. Cartea incearca astfel sa completeze „marea istorie” prin detalii despre existenta concreta a oamenilor din trecut.
Una dintre ultimele si cele mai apreciate lucrari ale sale este Vaduvele sau despre istorie la feminin (2008), publicata la Editura Polirom. Pornind de la situatia vaduvelor, autorul reconstruieste aspecte ale vietii femeilor din societatea romaneasca medievala si premoderna: casatoria, statutul social, sexualitatea, religia, moartea si rolul politic al femeilor din familiile domnesti. Lucrarea a fost apreciata pentru perspectiva interdisciplinara si pentru faptul ca transforma istoria femeii intr-o tema centrala a cercetarii trecutului romanesc.
Critica literara si academica l-a considerat pe Dan Horia Mazilu un cercetator de mare eruditie, riguros, dar capabil sa ofere literaturii vechi o lectura vie si accesibila. A fost apreciat in mod special pentru depasirea interpretarii strict filologice si pentru introducerea unor perspective precum istoria mentalitatilor, antropologia culturala si imagologia. La moartea sa, Academia Romana si presa culturala l-au prezentat drept unul dintre cei mai harnici si valorosi istorici literari ai generatiei sale, iar opera sa a fost considerata importanta pentru intelegerea literaturii si culturii romanesti vechi.
Opere: Literatura romana in epoca Renasterii, Vaduvele sau despre istorie la feminine, Proza oratorica in literatura romana veche, Voievodul dincolo de sala tronului. Scene din viata private, Cronicarii munteni, Barocul in literatura romana din secolul al XVII-lea, Un Dracula pe care Occidentul l-a ratat, Noi cercetari literare, Introducere in opera lui Antim Ivireanul.