Romancier, povestitor, eseist si traducator iugoslav. Este cunoscut pentru The Hourglass (2007), TV teatar (1956) si Bez naziva (1971). S-a nascut la 22 Februarie 1935 si a murit la 15 octombrie 1989 (Paris, Franta). Fiul lui Eduard Kis, evreu maghiar, si al unei mame muntenegrene, nascuta in nordul Serbiei, viata lui Kis a fost complicata inca de la nastere, iar mai tarziu a devenit mult mai complicata.

Kis a fost botezat in rit ortodox la varsta de 4 ani; in anul 1942 familia sa a fugit in Ungaria, care pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a ramas o anomalie in randul puterilor Axei, conventional antisemit, dar nu genocid. Acest lucru s-a schimbat in 1944, iar insistenta germana a determinat adunarea pe scara larga a evreilor maghiari. Tatal lui Kis a murit la Auschwitz in 1944.

Dupa incheierea razboiului, familia s-a mutat in Cetinje, Iugoslavia, unde a absolvit liceul (1954). El a studiat literatura la Universitatea din Belgrad. A fost un student excelent, primind laude atat din partea studentilor, cat si a membrilor facultatii. In 1958 a absolvit, fiind primul student de la Universitatea din Belgrad care a primit o diploma in literatura comparata. Dupa absolvire, Kis a ramas pentru doi ani de cercetare postuniversitara.

In 1962 a publicat primele sale doua romane, Mansarda: satiricna poema si Psalmul 44 . Apoi a ocupat un post de lector la Universitatea din Strasbourg. A detinut aceasta functie pana in 1973. In aceasta perioada a tradus mai multe carti franceze in sarbo-croata. De asemenea, a scris si publicat Noc i magla (1965, Gradina, cenusa), Rani jadi: za decu i osetljive (1970, Suferinte timpurii) si Pescanik (1972, Clepsidra). Pentru acesta din urma, Kis a primit prestigiosul premiu NIN, dar l-a returnat cativa ani mai tarziu din cauza unei dispute politice.

In 1976 a fost publicat Grobnica za Borisa Davidovica: sedam poglavlja jedne zajednicke povijesti (Cripta pentru Boris Davidovici). Kis s-a inspirat pentru acest roman din perioada in care a fost lector la Universitatea din Bordeaux. In acelasi an s-a intors la Belgrad, dar a fost acuzat ca a plagiat de la mai multi autori. De asemenea, criticii au atacat romanul pentru presupusele sale teme marxiste. Kis a raspuns la aceste atacuri scriind Cas anatomije. Mai multe dintre persoanele pe care Kis le-a criticat in acest volum au cautat sa se razbune.

Zdruncinat de controversele cauzate de acuzatiile de plagiat si de procesul de defaimare care a urmat, Kia a parasit Belgradul pentru Paris in vara anului 1979. In 1983 a publicat Enciklopedija mrtvih (Enciclopedia mortilor). In aceasta perioada din viata sa, Kis a obtinut o mare recunoastere la nivel mondial, lucrarile sale fiind traduse in mai multe limbi. Dupa ce s-a simtit slabit timp de cateva luni, Kis a fost diagnosticat cu cancer pulmonar metastatic in septembrie 1989. A murit o luna mai tarziu, la 15 octombrie 1989. Conform cererii sale, a fost inmormantat la Belgrad cu ritul Bisericii Ortodoxe Sarbe.

Opera: Mansarda: satiricna poema (1962, Suferinte timpurii); Psalm 44 (1962); Rani jadi: za decu i osetljive (1970, Suferinte timpurii, povestiri scurte); Pe„scanik (1972, Celpsidra); Po-etika (1972); Grobnica za Borisa Davidovica: sedam poglavlja jedne zajednicke povesti (1976, Cripta pentru Boris Davidovici); Cas anatomije (1978); Noc i magla (1983, Gradina, cenusa);  Enciklopedija mrtvih (1983, Enciclopedia mortilor); Homo poeticus (1983).