Elizabeth Adler - Peach

Elizabeth Adler, născută în anul 1950, în Yorkshire (Anglia), este o scriitoare britanică, care a publicat peste 20 de romane, traduse în peste 22 de limbi. Și-a început cariera literară în anul 1985, atunci când a publicat primul său roman, intitulat "Private Desires".

Cartea "Peach", publicată pentru prima oară în anul 1986, spune povestea lui Peach de Courmont și a lui Noel Maddox. Acțiunea cărții începe în anul 1932, în Iowa, atunci când Noel este lăsat la ușa "Orfelinatului de binefacere, Maddox", înființat în anul 1885. Totul se întâmplă într-o noapte neagră, fără nicio licărire de lună sau măcar a vreunei stele, vâtul rece scormonând prin câmpii, foșnind pe întinderile de lanuri de cereale fără sfârșit. În următorul capitol, povestea se mută în Florida, în anul 1934, în camera Ameliei de Courmount, mama Mariei Isabelle Leonie de Courmont, căreia părinții îi spuneau Peach. Aceasta avea ochi adânci, de un albastru închis, ca ai bunicului ei, iar părul său avea o nuanță de bronz, nici castaniu, nici blond, undeva între cele două. Pielea ei nu era cea obișnuită la un nou-născut - albă și roșie, ci avea o culoare pal-aurie, ca după o vară petrecută sub un soare blând. Tatăl ei zâmbea la gândul că pielea acesteia semănă mult cu cea a unei piersici proaspete, de unde i se trage și numele. După ce Peach a împlinit cinci ani, trebuia să călătorească împreună cu mama și sora ei, Lais, spre Franța, însă, cu doar două zile înaintea plecări Amelie a căzut și și-a fracturat șoldul. În final, părinții lor le-au permis celor două surori să călătorească singure spre Paris. Gerard, tatăl lor, le dusese la New York, debarcaderul fiind plin de călători ce își luau rămas bun de la familie și prieteni. Tatăl o duse în brațe pe Peach, sus, pe scara de îmbarcare. Când ajunseseră în cabina lor, acestea erau pline de flori, Peach neînțelegând cum putea fi acela un vapor, când arăta de fapt ca o cameră obișnuită. Odată ajunse la Paris, se îndreaptă direct spre casa din oraș a familiei De Courmont de pe Insula St. Louis. Ziua următoare pleacă spre St. Jean Cap Ferrat, Peach gândindu-se cât de minunat va fi să o revadă pe bunica sa, Leonore. Acolo, pe lângă bunică, mai era și Jim, care o făcea mereu să râdă, dar și Leonore, cealaltă soră a ei, care semănă cu Lais, dar în același timp era diferită. După un timp, Peach observă că fețele oamenilor deveniseră lungi și serioase, auzindu-i, când ei nu știau că e prin preajmă, că va începe războiul până la urmă. Brusc, bagajele lor fură împachetate în grabă, urmând a pleca în aceeași zi, Jim reușind să le găsească locuri pe un vapor, fiind duse până la Marsilia cu mașină. Pe drum, lui Peach a început să îi fie foarte rău. Fiind suspectă de pojar la un prim control, în final se dovedește a fi vorba despre poliomelită. Șase luni mai târziu, doctorul a decis să îi scoată proteza de la piciorul stâng, dreptul, la care mușchii fuseseră mult mai afectați, era mai slăbit, având nevoie în continuare de sprijinul protezei. Prima parte a cărții este rezervată în principal portretizării vieții personajelor în timpul războiului.

Cartea "Peach" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediții, și anume: Miron (1999), Miron (1994), Miron (1998), Miron (2008) și Miron (1995).