Emil Cioran - Pe culmile disperarii

Prima ediție a cărții Pe culmile disperării, scrisă de Emil Cioran, a apărut în anul 1934 la București. În postura de carte de debut a lui Cioran, lucrarea este una dintre puținele scrieri ale acestuia apărute în România, pentru că ulterior, filosoful se stabilește în Franța.

Pe culmile disperării poate părea copleșitoare pentru o lucrare de debut, prin ideile sale complexe pe care le prezintă și descrie cu brio gândurile individului strivit sub povara existenței.

Nihilismul său poate părea însă în tuşe prea groase, dacă lectorul va face abstracţie de substratul cultural în care s-a format Cioran, şi anume influenţa scriitorilor francezi ca Sartre, Camus, preocupaţi de imposibilitatea individului de a-şi depăşi condiţia. În acest context, ateismul fluturat în semn de drapel devine o caracteristică a sistemului filosofic dezvoltat de acesta. Practic, ideea centrală e aceea că individul se naşte condamnat: întrucât naşterea sa a fost hotărâtă de altcineva, că nu i s-a acordat dreptul de a decide dacă doreşte să fie "scos" din neantul existenţial, fiinţa şi-a pierdut orice libertate. O naştere condiţionată nu poate însemna decât o viaţă condamnată, individul nu-şi poate desfăşura existenţa decât între nişte condiţionări prestabilite. Adică nu poate scăpa de predestinare, iar orice tentativă de a dezerta de la planurile sorţii nu e decât o confirmare a zădărniciei. Singura modalitate de supraviețuire este ascensiunea. Ascensiunea în disperare, în încercarea de a-ţi atinge culmile pentru a se elibera de existenţă. Această lucrare va constitui o piatră de temelie pentru celelalte scrieri ale sale, fiindcă înglobează conceptele cheie ale universului lui Cioran: moarte, singurătate, angoasă, disperare, sinucidere.

"Dacă aș putea, aș aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieții; aș pune flăcări arzătoare și insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă și altă căldură. Focul pe care l-aș pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esențială." - Emil Cioran