Enciclopedia exilului literar românesc (1945–1989), de Florin Manolescu, este o lucrare de referință dedicată recuperării și sistematizării literaturii române create în afara țării în perioada comunistă. Prima ediție a apărut în 2003, la Editura Compania, având aproape 800 de pagini, iar ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut în 2010 și a ajuns la 832 de pagini.
Cartea pornește de la necesitatea de a recupera o parte importantă a culturii române care, timp de decenii, a fost separată de literatura scrisă în țară. Regimul comunist a contribuit la izolarea operelor și autorilor aflați în străinătate, iar după 1989 a devenit necesară reconsiderarea locului lor în literatura română. Manolescu tratează exilul nu ca pe un fenomen exterior culturii române, ci ca pe o componentă esențială a acesteia. În acest sens, enciclopedia contribuie la refacerea legăturii dintre literatura din țară și literatura produsă dincolo de Cortina de Fier.
Lucrarea are forma unui amplu instrument de documentare și cuprinde informații despre scriitori, reviste, instituții și organizații ale exilului românesc. Sunt prezentați numeroși autori importanți, printre care Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Ștefan Baciu, Alexandru Ciorănescu și alții. Fiecare intrare urmărește, în principal, date biografice, activitatea literară și publicistică, operele și contribuțiile autorilor la viața culturală a exilului.
Un aspect important al cărții este problema definirii exilului. Manolescu evită o delimitare rigidă între exilul politic și emigrația economică, deoarece realitatea biografică a celor plecați din România este mult mai complexă. Motivele plecării se pot suprapune, iar granița dintre cele două categorii este adesea fluidă. De aceea, autorul preferă o perspectivă largă, capabilă să surprindă diversitatea experiențelor românilor din afara țării.
Enciclopedia nu este doar o colecție de biografii, ci și o imagine a unei lumi culturale formate în jurul revistelor, cenaclurilor, editurilor, instituțiilor și organizațiilor românești din străinătate. Prin aceste rețele, scriitorii exilați au continuat să publice în limba română, să dezbată problemele culturii naționale și să păstreze legătura cu tradiția literară românească. În același timp, literatura exilului a intrat în dialog cu marile curente culturale europene și internaționale.
Ediția din 2010 aduce numeroase completări: informația este considerabil extinsă, bibliografia este dublată, cercetările biografice sunt aprofundate și apar 81 de articole noi. În ansamblu, Enciclopedia exilului literar românesc reprezintă un proiect de recuperare culturală și de reconsiderare a canonului literar românesc. Importanța ei constă în faptul că readuce în atenția cititorilor o literatură mult timp marginalizată și demonstrează că exilul nu trebuie privit ca o ruptură definitivă de cultura română, ci ca o parte integrantă a istoriei și identității acesteia.
Florin Manolescu a fost critic și istoric literar, eseist, profesor universitar și prozator român. S-a născut la București și a studiat filologia română și germană la Facultatea de Litere a Universității din București, între 1963 și 1968. A rămas apoi în mediul universitar, lucrând la Catedra de literatură română a aceleiași facultăți, iar începând din 1993 și-a continuat activitatea academică în Germania, la Universitatea Ruhr din Bochum, unde a devenit profesor de romanistică. Pe site-ul nostru, cartea este disponibilă în ediția de la Compania (2003).