Giovanni Filoramo este un istoric al religiilor italian de renume international, nascut pe 18 mai 1945 in Monopoli, Italia, recunoscut pentru contributiile sale fundamentale in studiul gnosticismului, al creștinismului timpuriu si al evolutiei religiilor in general. Crescut intr-un mediu cultural bogat, Filoramo a urmat Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Torino, pe care a absolvit-o in 1969, sustinand o teza despre istoria creștinismului. Ulterior, a beneficiat de o bursa a Consiliului National de Cercetare, care i-a permis sa aprofundeze studiul istoriei religiilor si sa-si dezvolte o abordare analitica si sistematica a fenomenului religios. Formarea sa academica si experienta profesionala l-au pregatit sa devina unul dintre cei mai influenti specialisti in domeniu, combinand cercetarea istorica riguroasa cu o intelegere profunda a contextelor culturale, sociale si psihologice in care religiile se dezvolta.

Cariera universitara a lui Filoramo a debutat la Universitatea din Torino, unde a fost numit profesor asociat de Istoria Religiilor. In 1990, a devenit profesor titular de Istoria Creștinismului la Universitatea din L’Aquila, revenind ulterior la Torino, unde a predat si a coordonat cercetari in cadrul Centrului de Stiinte ale Religiilor, ocupand si functia de presedinte al acestuia. Domeniul sau de interes include studiul miscarilor marginale ale creștinismului, gnosticismul, fenomenele profetice si extatice, precum si relatia dintre institutiile religioase si miscarile considerate eretice. Aceasta perspectiva ampla i-a permis sa realizeze studii originale si complexe, care au influentat intelegerea moderna a religiilor antice si a interrelatiilor dintre ele.

Printre lucrarile sale cele mai importante se numara Manual de istorie a religiilor, o carte care ofera o sinteza ampla a evolutiei religiilor in diversele epoci si culturi, fiind utilizata ca text de referinta in universitati si centre de cercetare. Crucea si puterea. Crestinii, de la martiri la persecutori analizeaza modul in care comunitatile crestine au evoluat de la statutul de victime la cel de autoritate, explorand conflictele, compromisurile si transformarile sociale si politice care au insotit aceasta evolutie. Seria Istoria religiilor, impartita in cinci volume, acopera pe rand religiile antice, iudaismul si crestinismul, religiile dualiste si islamul, religiile Indiei si ale Orientului Indepartat, precum si religiile Americii precolumbiene si ale populatiilor indigene. Aceasta lucrare reprezinta un demers exhaustiv de cercetare, combinand analiza istorica cu interpretari antropologice si sociologice, si reflecta preocuparea autorului pentru intelegerea contextelor in care religiile se formeaza si se transforma.

Critica academica apreciaza in mod constant stilul riguros, clar si bine documentat al lui Giovanni Filoramo, precum si capacitatea sa de a integra date istorice, teologice si culturale intr-o analiza coerenta si accesibila. Este considerat un autor esential pentru studiile religioase contemporane, ale carui lucrari ofera nu doar informatii istorice detaliate, ci si perspective originale asupra modului in care credintele, practicile religioase si institutiile intervin in construirea identitatilor colective si personale. Prin contributia sa, Filoramo a devenit un reper de referinta pentru cercetatori, studenti si publicul interesat de intelegerea complexa a religiilor si a impactului lor asupra societatii de-a lungul istoriei.

Opere: Manual de istorie a religiilor, Crucea si puterea. Crestinii, de la martiri la persecutori.