Haruki Murakami - Padurea norvegiana

Haruki Murakami, cel mai cunoscut scriitor japonez, s-a născut pe 12 ianuarie 1949 și are în prezent 71 de ani. Destinul său nu i-a prezis că va deveni scriitor, ci mai degrabă critic literar. A crescut citind autori europeni și americani fapt ce l-a ajutat în scrierile sale deoarece nu era tradiționalist sau romantic ca restul compatrioților săi. Și-a început cariera de scriitor la vârsta de 29 de ani dintr-o pură întâmplare. Era la un meci de baseball în timpul caruia i-a venit inspirația de a scrie opera ”Ascultă cum bate vântul” în 1979. Aceasta a trimis-o la un concurs de literatură, fără să aibă mari speranțe, dar spre surprinderea lui a câștigat primul loc.

După succesul avut, Murakami a continuat să scrie și astfel a luat naștere ”Trilogia Șobolanului” în 1982.

Romanul ”Pădurea norvegiană” a fost publicat în anul 1987 la editura Kodansha, fiind tradus în limba engleză în 1989, după ce a vândut milioane de copii pe plan local. În Romania a fost tradus prima dată în anul 2002 și a fost publicat la editura Polirom. La aceeași editură au fost publicate și edițiile din 2004 și 2011.

Toru Watanabe este un student care învață treptat micile plăceri ale vieții. După ce a trăit o copilărie fericită alături de Naoko și Kizuki, prietenul lui cel mai bun, află că acesta din urma s-a sinucis inexplicabil ceea ce îl conduce spre o luptă crâncenă cu depresia. Pleacă la universitate în Tokyo alături de Naoko, și treptat începe să creadă că aceasta este marea lui iubire. Însă cum lucrurile se schimbă odată cu vârsta, la fel și Naoko devine închisă, nu mai comunică cu Toru și la un moment dat dispare din viața lui. Băiatul îi scrie în fiecare zi însă niciodată nu primește un răspuns, așa că decide să își continue viața. Finalizează studiile, găsește un job și se menține ocupat pe cât posibil pentru a uita problemele.

O cunoaște pe Midori care este fix opusul lui Naoko, o fire dezghețată și mereu cu zâmbetul pe buze, și crede că s-a îndrăgostit din nou. La câteva luni, când nu mai avea vreo speranță, primește o scrisoare de la Naoko care îi spune că este într-un sanatoriu din cauza unei căderi nervoase. Toru o vizitează și simte cum retrăiește clipele fericite alături de ea. Cu toate acestea, îi spune că el are o iubită și îi cere să aștepte pentru că trebuie să se decidă între ele. La scurt timp, află că Naoko s-a sinucis și începe din nou să se simtă mizer și lipsit de speranță. În acest moment Toru Watanabe nu mai are nimic.

Începe să călătorească de unul singur prin Japonia și pentru că gândul că va rămâne veșnic singur nu îi dădea pace, într-un moment de slăbiciune se întoarce la Midori. Atunci a realizat că de fapt ea a fost marea lui dragoste și în același timp colacul de salvare al minții lui.

Romanul a fost ecranizat în anul 2010 de regizorul japonez Tran Anh Hung, iar filmul a câștigat numeroase premii și bineînțeles milioane de aprecieri.