Hermann Hesse - Gertrud

Hermann Hesse a fost un cunoscut scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1946, unul dintre acei scriitori rari care au trăit ceea ce au scris — nu ca fanfaronadă romantică, ci cu prețul real al suferinței, al exilului interior și al curajului de a rămâne el însuși într-o epocă care cerea conformism.

Cartea "Gertrud", publicată pentru prima oară în anul 1910, îmbină elemente autobiografice și filosofice. Există în opera lui Hesse o constantă care traversează toate romanele sale ca un fir roșu subteran: tensiunea dintre dorință și renunțare, dintre lumea exterioară și cea interioară, dintre iubirea pentru om și iubirea dintre cele mai timpurii și mai pure exemple ale acestei tensiuni. Autorul scrie "Gertrud" într-un moment de criză personală profundă. Căsătoria sa cu Maria Bernoulli era deja tensionată, relațiile complicate cu femeia, arta și cu propria identitatea măcinându-l constant. Romanul poartă amprentele acestei frământări interioare - nu ca document autobiografic explicit, ci ca sublimare literară a unor experiențe trăite. "Gertrud" se înscrie în tradiția Bildungsroman-ului german, dar răstoarnă așteptările genului: nu este o poveste de formare prin succes, ci prin eșec asumat. Protagonistul nu cucerește lumea — o pierde, pe rând, bucată cu bucată, și tocmai din această pierdere se naște artistul. Romanul este povestit la persoana întâi de Kuhn, un compozitor ajuns la maturitate, care privește înapoi spre tinerețea sa. Povestea începe cu un accident grav de sanie petrecut în iarna tinereții - un incident aparent banal care îi schimbă iremediabil viața. Kuhn rămâne cu un picior infirm, o invaliditate care îl va urmări toată viața nu doar fizic, ci și psihologic. Se simte exclus din rândul oamenilor obișnuiți, incapabil să trăiască deplin, condamnat să privească fericirea altora de la distanță. Această rană inițială este punctul de plecare al întregii sale existențe ca artist și ca om. În cercurile muzicale ale orașului, Kuhn îl cunoaște pe Heinrich Muoth, un bariton de geniu - voce excepțională, prezență copleșitoare, personalitate turbulentă și autodistructivă. Cei doi devin prieteni, deși sunt temperamente opuse: Kuhn este introvertit, reflexiv, disciplinat; Muoth trăiește din intensitate, din excese și din haos. Prietenia dintre ei este sinceră, dar și tensionată - Kuhn admiră în Muoth tot ceea ce el însuși nu poate fi, iar Muoth găsește în Kuhn o stabilitate pe care nu o are și nu știe să o prețuiască. Prin intermediul lui Muoth, Kuhn o cunoaște pe Gertrud Imthor, fiica unui prieten al familiei. Gertrud este o tânără de o frumusețe liniștită și de o profunzime interioară care o deosebește de cei din jur — serioasă, muzicală, capabilă de înțelegere autentică. Kuhn se îndrăgostește imediat și profund. Relația dintre ei se dezvoltă frumos: petrec timp împreună, vorbesc despre muzică, despre artă, despre viață. Gertrud îl înțelege pe Kuhn cu o rară sensibilitate și îl sprijină în creația sa, pentru Kuhn, aceasta devenind centrul lumii sale afective. Însă, tânărul nu reușește să-și mărturisească iubirea la timp. Între timp, Muoth — atras de Gertrud cu intensitatea lui caracteristică — o curtează și o cucerește. Gertrud acceptă să se căsătorească cu Muoth, o alegere care îl devastează pe Kuhn, dar pe care acesta o acceptă în tăcere, fără scene și fără reproșuri. În această perioadă de suferință tăcută, Kuhn compune, iubirea neîmplinită pentru Gertrud devenind combustibil artistic, scriind o opera căreia îi da chiar numele ei.

Cartea "Gertrud" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în șase ediții, și anume: Rao (1999), Rowohlt (1973), Rao (2014), Calmann Levy (1962), Penguin Books (1986) și Rao (2000).