Ilie Cioara este una dintre cele mai enigmatice si originale figuri ale spiritualitatii romanesti din secolul XX. Desi datele biografice precise sunt greu de stabilit, din cauza vietii sale extrem de retrase si lipsei de expunere publice, se stie ca s-a nascut in prima jumatate a secolului trecut, cel mai probabil in zona Moldovei, si a trait o existenta modesta, dedicata in intregime practicii spirituale si introspectiei profunde. A murit in anul 2004, lasand in urma o opera impresionanta, care avea sa fie descoperita si apreciata pe scara larga abia dupa moartea sa. Ilie Cioara nu a avut studii academice in teologie sau filosofie; el a fost, in esenta, un autodidact si un mistic autentic, ale carui scrieri provin din experiente interioare directe, asemanatoare traditiilor de tip no-mind din Zen sau Advaita Vedanta. Despre viata sa personala se cunosc putine lucruri: nu a fost casatorit, nu a avut copii si a trait mult timp in anonimat complet, departe de cercurile culturale ale vremii. Nu a avut implicatii politice sau sociale, preferand o viata simpla, ascetica, centrata pe meditatie si observarea constienta a propriei fiinte.

Primele sale scrieri au inceput sa circule in manuscris in perioada comunista, cand iluzia libertatii spirituale era sever restransa. Ele au fost initial difuzate in cercuri restranse, sub forma de caiete copiate de mana, apoi, dupa 1990, au inceput treptat sa fie publicate, mai ales prin intermediul editurilor independente interesate de literatura spirituala si mistica. Nu a colaborat cu reviste sau publicatii oficiale, iar recunoasterea a venit tarziu, prin intermediul cititorilor care au descoperit autenticitatea mesajului sau. In ultimii ani, opera sa a inceput sa fie tradusa si in strainatate, mai ales in mediile adepte ale non-dualismului si ale invataturilor orientale.

Printre cele mai importante volume ale sale se numara Murim si inviem in fiecare clipa, o carte care exploreaza tema renasterii interioare, vazuta ca proces continuu de observare a mintii si transcendere a ego-ului. O calauza astrala. Ferestre spre infinit descrie deschiderile extatice ale constiintei si contactul cu straturile subtile ale realitatii, prezentate intr-un limbaj simplu, lipsit de metafizica greoaie. Redresarea morala si spirituala a omenirii este o meditatie profunda asupra crizei lumii contemporane si asupra rolului constiintei individuale in vindecarea colectiva. Calea desavarsirii spirituale continua in linia unei introspectii ferme, in care cunoasterea direct experientiala este pusa in centrul transformarii. Minunata calatorie spre adancurile propriei fiinte este un ghid al intoarcerii spre sine, scris intr-un ton bland, meditativ, dar si riguros in ceea ce priveste practica interioara. Cunoasterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite ramane una dintre lucrarile cele mai apreciate, fiind o sinteza a intregului sau parcurs interior, prezentata prin reflectii scurte si luminoase. Pe urmele absolutului abordeaza tema esentiala a naturii ultime a realitatii, intr-un stil direct si nefiltrat. Fiecare ins in parte este Dumnezeu intrupat dezvolta ideea identitatii dintre constiinta individuala si sursa divina, o tema centrala in gandirea lui Cioara. Moartea mortii si desavarsirea este un text dedicat transcendentei fricii existentiale si intelegerii naturii reale a mortii. Fiinta umana si adevarul absolut aprofundezaza relatia dintre forma, constiinta si infinit. Spiritism si spiritualitate mistic-crestina reflecta asupra diferentelor dintre experientele spirituale autentice si cele intermediare. Realitatea Suprema si conditionarea umana descrie modul in care mintea conditionata impiedica accesul la libertatea interioara. Omul atemporal si divinitatea exploreaza natura constiintei dincolo de timp si spatiu. Eternitatea clipei este o meditatie poetica asupra prezentei si linistii interioare. Cartea cartilor. Cunoastere directa, traire emotionala, indumnezeire ramane una dintre cele mai ample sinteze ale sale, reunind teme precum iluminarea, integrarea emotionala si constientizarea divinitatii interioare.

Criticii literari traditionali au acordat relativ putina atentie operei lui Ilie Cioara, intrucat scrierile sale se inscriu intr-o zona aparte, la granita dintre misticism, meditatie orientala si spiritualitate crestina neconventionala. Cu toate acestea, in mediile spirituale contemporane, el a fost primit ca un autor profund autentic, lipsit de artificii, comparat adesea cu Jiddu Krishnamurti sau Ramana Maharshi datorita stilului direct si a accentului pus pe observarea constienta. Cititorii pasionati de cautare interioara il considera astazi o voce rara, aproape profetica, care reuseste sa exprime in cuvinte simple adevaruri esentiale despre existenta, libertate si natura constiintei.

Opere: Murim si inviem in fiecare clipa, O calauza astrala. Ferestre spre infinit, Redresarea morala si spirituala a omenirii, Calea desavarsirii spirituale, Cunoasterea lui Dumnezeu prin cuvinte potrivite, Moartea mortii si desavarsirea.