Immanuel Kant - Despre frumos si bine

Immanuel Kant, unul dintre cei mai cunoscuți filosofi germani, s-a născut pe 22 aprilie 1724 în Königsberg, Prusia. Acesta a studiat încă de mic copil și a fost pasionat de etică și metafizică, ceea ce a dus la realizarea unor teorii cunoscute în toată lumea. Una dintre meseriile sale a fost de lector, însă nu a predat materiile despre care a scris ci geografie, matematică, logică și fizică.

Istoria sa este una destul de lungă dar cel mai important lucru de amintit despre Kant este prima sa operă scrisă la doar 25 de ani ”Gânduri despre adevărata valoare a forțelor vii” care a fost doar începutul unui nou capitol din viața sa și de asemenea colacul său de salvare.

Autorul a murit din cauza problemelor de sănătate pe 12 februarie 1804 lăsând în urmă o serie de manuscrise nepublicate. Acestea au fost reeditate după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial dar lucrările originale au fost arse.

Cartea ”Despre frumos și bine” a fost publicată în 1764 în Germania, iar în limba română singura ediție apărută a fost cea a editurii Minerva, colecția Biblioteca pentru toți, în anul 1981, pe care o poți găsi pe site-ul nostru.

Filosofia lui Kant este împărțită în acest studiu în patru capitole pe care le vom detalia cât mai scurt cu putință, însă pentru a înțelege pe deplin teoriile sale este nevoie de un studiu aprofundat asupra sa.

Primul capitol - ”Despre obiectivele distincte ale frumosului și binelui”, descrie sentimentele, care pot fi de două tipuri: sentimentul frumosului și sentimentul binelui, care sunt de natură fină și pe care le exemplifică prin imaginea unor flori de câmpie sau a unui vârf de munte. Însă și frumosul este de trei feluri: terifiant, splendid și nobil,  categorii care sunt de asemenea foarte bine detaliate și exemplificate.

Al doilea capitol - ”Despre atributele frumosului și binelui la om” este despre combinarea sentimentelor cu umanitatea. Acesta afirmă că sentimentele și temperamentele umane sunt fixe, iar aceste sentimente nu pot apărea la oamenii ce au probleme de personalitate. În această parte sunt descrise zonele comportamentale și temperamentale ale omului și legătura lor cu sentimentul frumosului și sentimentul binelui. În cocluzie, natura umană este o combinație de virtuți care reprezintă perfect frumusețea și demnitatea.

Al treilea capitol - ”Distincția dintre frumos și bine între cele două sexe” conturează diferența dintre bărbați și femei, anume că femeile au o înclinație spre ceea ce este frumos iar bărbații spre ceea ce este bun. Deoarece o femeie este preocupată de frumos, cel mai rău care se poate spune împotriva ei este că este dezgustătoare. Cu toate acestea, cel mai mare defect al unui om ar fi că este ridicol, deoarece acesta este opusul sublimului. La bărbați însă se întâmplă fenomenul de acceptare al femeii cu bune și cu rele.

Ultimul și cel mai amplu capitol - ”Caracteristici naționaliste ce depind de frumos și bine” schițează un portret al fiecărei nații cunoscute de Kant la vremea respectivă, în vederea frumosului și binelui. Totul pornește cu o istorie timpurie, el afirmând că romanii și grecii aveau sentimente remarcabile, iar cezarii erau îmbătați de o iubire falsă. Continuă cu țările recente pentru care face o definiție amplă în ceea ce privește sentimentele lor.