Ingrid von Oelhafen s-a nascut in anul 1942 in teritoriul fostei Iugoslavii, intr-o perioada tulbure a istoriei Europei marcata de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Copilaria ei a fost marcata de tragedii si conflicte personale cauzate de implicarea in programul nazist Lebensborn, un proiect infam initiat de Heinrich Himmler cu scopul „germanizarii” copiilor din teritoriile ocupate de nazisti. La doar noua luni, Ingrid a fost rapita de nazisti si mutata in Germania, unde a crescut sub numele fals Erika Matko, departe de familia sa biologica si de radacinile sale autentice. Descoperirea adevaratei sale identitati s-a produs abia in adolescenta, dupa ani de confuzie si cautari, iar aceasta revelatie avea sa-i schimbe radical viata, deschizandu-i calea catre o lunga si dura investigatie personala si istorica.

Desi detalii exacte despre educatia sa nu sunt larg cunoscute, se stie ca Ingrid von Oelhafen a lucrat ca fizioterapeuta, iar mai tarziu si-a dedicat o mare parte din viata studiului si documentarii propriei experiente si a programului Lebensborn in ansamblu. Aceasta dedicare a dus-o in final spre publicarea unei lucrari care combina marturia personala cu o cercetare istorica riguroasa, punand in lumina aspecte putin cunoscute si adesea uitate ale regimului nazist si ale consecintelor sale profunde asupra victimelor innocente.

Prima si principala ei lucrare, „Copiii uitati ai lui Hitler”, a fost publicata in 2015 la editura Elliott & Thompson si a atras atentia internationala datorita sinceritatii si profunzimii cu care Ingrid relateaza nu doar experienta traumatizanta prin care a trecut, ci si eforturile sale continue de a-si recupera identitatea si de a dezvalui amploarea atrocitatilor comise in numele „puritatii” rasiale naziste. Cartea este o combinatie intre un memoriu personal si o investigatie documentata, incluzand informatii din arhive rare, marturii din procesele de la Nurnberg si descoperiri realizate in urma calatoriilor sale in Iugoslavia si Germania. In aceasta lucrare, Ingrid descopera si drama unei alte fetite, data familiei sale ca inlocuitor, ilustrand inca o data complicatiile si suferintele produse de programul Lebensborn.

Critica literara a apreciat cartea ca o marturie puternica si necesara, care aduce in prim plan un capitol mai putin cunoscut al istoriei celui de-al Doilea Razboi Mondial. Publicul larg si specialistii au remarcat sinceritatea cu care Ingrid isi expune durerea si curajul de a se confrunta cu trecutul dureros. Kirkus Reviews a descris volumul drept o „poveste profunda, emotionanta, care completeaza cu onestitate istoria celui de-al Treilea Reich”, subliniind importanta pastrarii unei astfel de marturii pentru generatiile viitoare. Lucrarea a fost tradusa in mai multe limbi, contribuind la raspandirea acestei istorii si la cresterea constientizarii asupra efectelor devastatoare ale nazismului.

Dincolo de cariera literara, Ingrid von Oelhafen ramane activa in promovarea constientizarii si educarii publicului in privinta programului Lebensborn si a efectelor sale devastatoare asupra supravietuitorilor. Ea participa la conferinte, prelegeri si discutii in scoli si institutii, incercand sa pastreze vie memoria victimelor si sa ofere un exemplu de curaj si adevar in fata istoriei. Experienta ei personala si modul in care a ales sa o impartaseasca reprezinta un simbol al rezistentei si al luptei pentru dreptate si recunoastere.

In concluzie, Ingrid von Oelhafen este o voce esentiala in literatura de marturie si istorie contemporana, a carei contributie consta in expunerea cu sinceritate si onestitate a unei traume personale dar si colective, cauzata de una dintre cele mai intunecate perioade ale secolului XX. Prin scrierile si activitatea sa, ea ajuta la pastrarea memoriei victimelor nazismului si la intelegerea complexitatii efectelor istorice ale acestui regim totalitar asupra vietilor umane.

Opere: Copiii uitati ai lui Hitler.