Ioan Ianolide - Intoarcerea la Hristos

„Întoarcerea la Hristos” este o lucrare extraordinară, de o profunzime și o intensitate spirituală rar întâlnite în literatura memorialistică românească. Scrisă de Ioan Ianolide, un fost deținut politic în timpul regimului comunist, cartea este construită ca un manifest al rezistenței duhovnicești în fața prigoanei ideologice și ateiste. Ianolide nu oferă doar o relatare a suferinței din închisorile comuniste, ci un soi de mărturie a convertirii lăuntrice, a trăirii creștine autentice și a chemării la sfințenie în mijlocul suferinței.

Ioan Ianolide a fost arestat în 1941, ca prieten și apropiat al lui Valeriu Gafencu, numit de Nicolae Steinhardt „sfântul închisorilor”. A petrecut nici mai mult nici mai puțin de 23 de ani în temnițele comuniste, perioadă în care a fost supus unui regim de detenție extrem de dur, dar care l-a apropiat de Dumnezeu într-un mod incredibil. Cartea, scrisă în mare parte în clandestinitate după eliberare, a fost publicată integral abia după căderea comunismului.

Unul dintre aspectele centrale ale cărții este maniera în care Hristos devine centrul vieții deținuților. În centrul unui sistem opresiv, credința nu doar că supraviețuiește, ci înflorește. Rugăciunea, pocăința, comuniunea între frați și asumarea suferinței devin acte de libertate spirituală. Închisoarea nu este văzută ca o limitare, ci ca un prilej de dezvoltare interioară.

Ianolide afirmă clar că suferința are valoare mântuitoare atunci când este asumată în Hristos. Temnițele devin locuri de rugăciune, dar și de renaștere spirituală. Sfințenia nu mai est e o idee abstractă, ci o realitate trăită de oameni simpli, prin jertfă și iubire necondiționată.

Lucrarea este și o critică profundă a materialismului și a dezumanizării pe care le aduce ideologia comunistă. Ioan Ianolide nu face politică, ci apăra omul în fața unei forțe care caută să-l anuleze din punct de vedere sufletește. Sistemul represiv este descris cu luciditate, dar și cu milă pentru cei care, orbiți ideologic, devin unelte ale răului.

O figură emblematică în această lucrare este Valeriu Gafencu, prezentat ca model de creștin desăvârșit. Prin faptele sale, Gafencu este prezentat ca un „sfânt viu” care, deși aflat în mizeria temniței, răspândește lumină și liniște. Jertfa acestuia pentru ceilalți, inclusiv dăruirea propriului medicament unui bolnav evreu, devine un act de iubire evanghelică în formă pură.

Deși este o scriere cu caracter memorialistic, stilul este profund teologic, dar nu teoretic. Limbajul este simplu, dar plin de forță și trăire autentică. Pasajele narative alternează cu reflecții duhovnicești și cu analize ale epocii. Cartea nu este un jurnal al durerii, ci un testament spiritual.

„Întoarcerea la Hristos” rămâne extrem de actuală într-o lume care se confruntă cu secularismul, cu relativizarea valorilor și cu o criză profundă a sensului. Mesajul scrierii nu este numai despre trecutul comunist, ci despre prezentul fiecărui om care se află în fața unei alegeri: între lumea fără Dumnezeu și lumea în Hristos. Este o chemare la trezire, la convertire personală, la mărturisire neînfricată.

Ioan Ianolide ne prezintă, prin această lucrare, o comoară spirituală izvorâtă din suferință și credință. Cartea este nu numai o operă literară valoroasă, ci un îndemn la viață întru Hristos, chiar și – sau mai ales – în cele mai întunecate momente ale vieții. Este un testament al iubirii creștine, al jertfei și al speranței, care transcende timpul și locul. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediții: Christiana (2006), Bonifaciu (2012).