Filtre:
Edituri
Pret
An aparitie
19392007
Limba
Coperti
Colectii
Filtrează
Carti Ion Zamfirescu
Ordonează
Despre Ion Zamfirescu
Eseist si istoric al teatrului. S-a nascut la 7 aug. 1907 si a murit la 31 decembrie 2001. A fost fiul lui Ion Zamfirescu, mic comerciant, si al Mariei (n. Petrescu). A urmat cursurile scolii primare si liceul la Fratii Buzesti din orasul natal, absolvind in anul 1926). S-a inscris apoi la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti (1926-1929). Dupa absolvirea facultatii, la recomandarea lui Tudor Vianu, a fost bursier al Gruparii Universitare pentru Societatea Natiunilor de la Geneva. In perioada interbelica a colaborat la mai multe publicatii, inclusiv Adevarul.
A indeplinit functia de profesor la liceele Sf. Sava, Gheorghe Lazar si Mihai Viteazul din capitala. In toti acesti ani a predat, uneori concomitent, limba romana, filosofia si dreptul. In anul 1940 isi sustinea doctoratul in filosofie cu Dimitrie Gusti, iar in anul urmator era titularizat conferentiar la catedra de filosofia culturii si a istoriei din cadrul Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Totodata a fost invitat sa tina cursuri de istorie si civilizatie romaneasca la Institutul Regal de Stiinte Administrative si la Universitatea Muncitoreasca. Aceasta a fost perioada in care Ion Zamfirescu s-a afirmat ca filosof in constiinta intelectuala romaneasca.
Dupa razboi a fost, pentru o scurta vreme, seful Catedrei de Filosofie a Culturii de la Universitatea Bucuresti. La inceputul lunii decembrie a anului 1948, dupa reforma invatamantului initiata de comunisti, era indepartat de la catedra, ramanand somer. Cu mari dificultati, a fost Incadrat ca suplinitor la o scoala de la marginea Bucurestiului. Dupa mai multi ani de lipsuri si umilinte este numit profesor de limba si literatura romana la liceul „Zoia Kosmodemianskaia” ( Scoala Centrala).
Incepand cu anul 1960 a reusit sa obtina, prin concurs, o catedra la Institutul Pedagogic din Bucuresti, tinand totodata cursuri de literatura universala la Institutul Pedagogic din Craiova. A parcurs toate treptele universitare atingand gradul de profesor universitar, doctor docent. Intr-un final s-a pensionat de la Universitatea din Bucuresti, institutie in care a predat ani de-a randul istorie universala si comparata. In luna mai a anului 1965, dupa o lunga perioada de tacere publictistica, ii aparea primul articol de revista, cu titlul Tudor Vianu (in Ramuri).
In anul 1974 era distins cu Premiul I.L.Caragiale al Academiei Române. De asemenea, a primit Premul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1981) si Premiul excepţional acordat de Asociaţia Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale din România (1978). In anul 2001 a fost decorat de catre Presedintia Romaniei cu ordinul Steaua Romaniei in grad de Cavaler. Incinerarea a avut loc vineri, 4 ianuarie, la Crematoriul Cenusa.
Lucrari principale: Monografia Liceului „Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Cu prilejul implinirii a 75 de ani de existenta ai liceului. 1860-1935 (1935); Elemente de etica. Pentru clasa a VIII secundara (impreuna cu Dimitrie Gusti, 1936); Spiritualitati romanesti (teza de doctorat, 1941); Orizonturi filosofice. Idei, oameni, probleme de cultura (1942); Destinul personalitatii. Contributii la cunoasterea omului si a culturii contemporane (1942); Breviar de psihologie (1947); Istoria universala a teatrului (in 3 volume, 1958-1968); Panorama dramaturgiei universale (1973); Probleme de viaţă, teorie şi istorie teatrală (1974); Drama istorică universală şi naţională (1976); Candea, Vasile Moga (1978); Teatru şi umanitare (1979); Teatrul european în secolul luminilor (1981), Teatrul romantic european (1984), O antologie a dramei istorice româneşti. Perioada contemporană (1986); Intalniri cu oameni, intalniri cu viata (1990).
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro