J. M. G. Le Clezio - Ritornela Foamei

„Ritornela foamei” este unul dintre cele mai personale romane ale laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, J. M. G. Le Clezio, publicat în 2008, același an în care autorul a fost distins cu prestigiosul premiu. Prin acest roman, Le Clezio se întoarce la temele cele mai importante ale operei sale: copilăria, identitatea, războiul și pierderea inocenței, iar ficțiunea se împletește subtil cu autobiografia, conturând o lume fragilă aflată la marginea marilor conflicte istorice ale secolului XX.

În centrul romanului se află Ethel Brun, o adolescentă pariziană de origine mauritiană, inspirată direct din figura mamei autorului. Crescută într-o familie burgheză destrămată și severă, Ethel trăiește o copilărie marcată de lipsa afecțiunii, de conflicte familiale și de prăbușirea lentă a valorilor în care fusese crescută. Constrânsă de o societate ipocrită și de propriul mediu familial, Ethel dezvoltă un soi de rezistență interioară. „Foamea” din titlu nu este doar una fizică, ci o foame de sens, de libertate, de adevăr și de viață.

„Ritornela foamei” a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în limba română la Editura Polirom, în anul 2008, fiind inclusă în colecția de cărți Biblioteca Polirom. Romanul rămâne una dintre cele mai reprezentative lucrări ale autorului francez, devenind rapid o lectură de referință în peisajul literaturii europene contemporane.

Jean-Marie Gustave Le Clezio s-a născut pe 13 aprilie 1940 în Nisa și este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori francezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea din Nisa și apoi a obținut un doctorat în literatură la Universitatea din Perpignan, specializându-se în cultura amerindienilor. A debutat în 1963 cu romanul „Le Proces-Verbal”, care i-a adus Premiul Renaudot și l-a consacrat ca un nume promițător în literatura franceză.

În decursul carierei, Le Clezio a explorat teme precum exilul, copilăria, spiritualitatea, relația cu natura și marginalizarea socială. A fost profund influențat de călătoriile sale în Mexic, în America Latină, în Africa și în insulele Oceanului Indian, experiențe care au lăsat urme vizibile în opere precum „Desert”, considerat unul dintre cele mai importante romane ale sale, „Le Chercheur d’or”, „Onitsha” sau „Revolutions”. În 2008, opera sa a fost distinsa cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar Academia Suedeză l-a descris ca pe un „explorator al umanității dincolo de civilizație”, cu o operă „poetică și plină de imaginație”.