Jean Giono - Fericirea nebuna

Jean Giono este renumit la nivel mondial pentru o serie de scrieri pline de farmec, menite să aducă un iz proaspăt în literatura universală a veacului său. Talentat, interesat cu precădere de artă și istorie, pornește într-o incursiune fabuloasă și reușește să dea naștere unor scrieri de-a dreptul formidabile. Folosește drept surse de inspirație oamenii pe care îi cunoaște și situațiile de care s-a lovit, iar scrierile sale vor fi atent observate și criticate de elita vremurilor.

Primele sale romane vor fi considerate puerile și desuete, ba chiar vor fi refuzate în edituri. Totuși, Giono nu renunță și reușește să publice primele scrieri și să trezească atenția publicului de pretutindeni. Este curajos și curios din fire, scrie cu patos și creionează personaje pline de tact și candoare. Într-o vreme plină de fel și fel de tulburări politice și sociale, Giono are curajul să fie el însuși, iar acest aspect va fi foarte apreciat de criticii săi. Îl interesează politica și istoria li face cumva o îmbinare nemaipomenită a acestora.

Opera de față spune povestea lui Angelo Pardi, cel care avea să conducă revoluția italiană din 1848. Cartea urmărește ascensiunea și decăderea acestuia, dar și formarea unei clase politice noi, care va dăinui vreme îndelungată peste italieni. Cumva, autorul își exercită rolul de povestitor, dar este, pe alocuri, subiectiv și nu reușește să lase la o parte ideile care i-au influențat întreaga viață. Totuși, noțiunile nou aduse vor fi extrem de apreciate, iar aventurile eroului nostru vor fi apreciate și discutate de public. Emoțiile pe care Giono le transmite prin intermediul personajului său ne vor copleși, iar mizeria și sărăcia Italiei de altădată ne vor șoca.

Suntem purtați într-o perioadă îndepărtată, printre confruntări armate puternice, în plină revoluție și ducem cu noi povara unor idei și concepte învechite, dar esențiale într-o societate dogmatică și credulă.

Giono vorbește deschis despre corupție și mizerie, despre bogățiile fără margini ale clasei superioare și despre sărăcia lucie în care se scufundă italienii păturilor de jos. El are curajul să facă o analiză dreaptă a ceea ce se numea regimul curat al Italiei. Totuși, deși nu se declară partizan al vreunei grupări politice, va avea afinitățile sale, fapt pentru care își păstrează unele idei pentru sine. Târziu, în anii bătrâneții, va mărturisi într-un jurnal că nu toate scrierile sale au fost trecute prin filtrul rațiunii și al sincerității, de teama unui partid sau al altuia.

La vremea aceea însă, puțini erau autorii care aveau curajul să facă destăinuiri și să vorbească despre fel și fel de fărădelegi, fapt pentru care Giono își atrage numeroși adepți, dar și mai mulți dușmani. Cartea sa va fi foarte apreciată de public, va fi tradusă în mai multe limbi de circulație internațională și distribuită în mai multe state din Europa și nu numai, Numele lui Giono va căpăta ulterior greutate, iar moștenirea literară pe care ne-o va lăsa va fi uriașă. Astăzi, cartea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (1997), Univers (1999).