Jeni Acterian s-a nascut in anul 1916, la Constanta, intr-o familie de origine armeana. A crescut intr-un mediu cultural stimulativ, alaturi de fratii sai Haig si Arsarvir, ambii implicati in viata culturala si publica a vremii. Inca din adolescenta a aratat un interes deosebit pentru literatura si filozofie, ceea ce a determinat-o sa urmeze cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti. A fost colega de generatie cu figuri importante ale culturii romanesti precum Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica si Mircea Vulcanescu, cel din urma exercitand o influenta profunda asupra vietii si gandirii sale. Jeni a fost considerata o prezenta remarcabila prin inteligenta, profunzimea si spiritul sau critic, dar si prin discretia si rafinamentul personalitatii sale.

Dupa absolvire, s-a dedicat teatrului, devenind una dintre primele regizoare din Romania. A lucrat la Teatrul National din Bucuresti, unde a montat mai multe spectacole, si a tradus si adaptat piese din limbile franceza si engleza. Cu toate acestea, numele ei nu a devenit cunoscut publicului in timpul vietii, intrucat nu si-a publicat scrierile si a avut o existenta discreta, marcata de o sensibilitate excesiva si o suferinta interioara constanta. Viata ei a fost umbrita de o boala grava, care i-a curmat existenta in 1958, la doar 42 de ani.

Opera pentru care este astazi cunoscuta si apreciata a fost publicata postum si poarta titlul „Jurnalul unei fete greu de multumit”. Acest jurnal acopera perioada 1932–1947 si constituie o marturie exceptionala despre viata intelectuala interbelica, despre zbuciumul unei constiinte feminine lucide, cultivate si mereu in cautare de sens. Scrisul lui Jeni Acterian este direct, sincer, adesea acid, dar intotdeauna profund. Ea vorbeste cu franchete despre indoielile, pasiunile, dezamagirile si relatiile sale, intr-o maniera care aminteste de marile diariste ale secolului XX. Jurnalul a fost publicat in 2002 la Editura Humanitas si a devenit rapid un reper in literatura memorialistica romaneasca, fiind reeditat in mai multe randuri si completat cu insemnari si scrisori descoperite ulterior.

Desi nu a avut ocazia sa fie recunoscuta in timpul vietii, receptarea postuma a fost una entuziasta. Criticii literari au remarcat unicitatea vocii sale, comparand-o cu scriitoare de talie internationala precum Virginia Woolf sau Anais Nin. Stilul sau limpede, intelectual si totodata confesiv, a cucerit atat cititorii pasionati de literatura, cat si pe cei interesati de istorie culturala si introspectie psihologica. Jeni Acterian ramane astazi una dintre cele mai interesante si autentice voci feminine din literatura romana, o constiinta artistica si filozofica de o rara intensitate, al carei jurnal continua sa inspire si sa emotioneze noi generatii de cititori.

Opere: Jurnalul unei fete greu de multumit.