Jim Fergus - O mie de femei albe

Jim Fergus este un scriitor și jurnalist american, cunoscut mai ales pentru romanul său "O mie de femei albe", care a devenit bestseller internațional, fiind tradus în peste 20 de limbi. Înainte de a scrie romane, Fergus a fost jurnalist și eseist, publicând articole în reviste și ziare importante din America. Scrierile sale de nonficțiune tratează adesea teme legate de natura americană și viața în aer liber.

Romanul "O mie de femei albe", publicat pentru prima oară în anul 1998, este o lucrare de ficțiune istorică ce îmbină elemente documentare cu o premisă imaginară. Sub forma jurnalului protagonistei May Dodd, cartea explorează destinul unor femei albe trimise să se căsătorească cu bărbați din tribul Cheyenne, în cadrul unui program guvernamental menit să asigure pacea între coloniști și nativi. May Dodd, personajul central și voce narativă, reprezintă drama femeii în secolul al XIX-lea. Internată la azil de propria familie pentru că a ales să trăiască după propriile reguli, ea este simbolul unei lumi care refuză să accepte emanciparea feminină. Paradoxal, fuga din civilizația albă și căsătoria forțată cu un șef indian îi oferă mai multă libertate decât viața de dinainte. Astfel Fergus transformă destinul lui May într-o metaforă a eliberării prin alteritate. Un alt punct important al romanului este confruntarea dintre civilizația albă și tradițiile Cheyenne. Dacă lumea albilor este marcată de ipocrizie, rigiditate și violență instituțională, tribul apare ca un spațiu al solidarității și al respectului pentru natură. Stilul narativ este accesibil, cu descrieri vii ale preriei și cu pagini încărcate de lirism. Natura devine simbol al libertății, dar și al fragilității vieții, în timp ce jurnalul este spațiul interior unde eroina își afirmă individualitatea. Căsătoria, văzută inițial ca o închisoare, se transformă în roman într-o punte către o existență mai autentică. Printre temele centrale ale romanului se numără: identitatea și apartenență - May oscilează între două culturi, eliberându-se din constrângerile lumii albe, însă nereușind să devină pe deplin "indiană"; libertatea și condiția femeii - romanul este puternic feminist, arătând cât de restrânsă era liberatea femeii în societatea americană a secolului al XIX-lea, și cum căsătoria forțată cu un nativ, paradoxal, îi oferă protagonistei mai multă autonomie; conflictul cultural - între "civilizația albă" și viața tribală; colonialism și violența - romanul explorează inevitabila distrugere a culturilor native prin expansiunea americană, prin presiunea militară și ideologică a coloniștilor; supraviețuire și adaptare - fizică (în natură, în condiții dure) și psihologică (într-un spațiu cultural străin). Romanul scoate în evidență ipocrizia societății albe din secolul al XIX-lea, care pedepsea femeile ce încălcau normele morale. În contrast, May găsește o autonomie mai mare: poate munci, poate fi respectată, chiar dacă într-un context dificil. Lumea albilor apare ca rigidă, violentă, preocupată de cucerire. Cultura Cheyenne este descrisă cu respect, ca un univers în echilibru cu natura, deși nu lipsit de reguli stricte. Protagonista nu mai aparține pe deplin lumii albe, dar nici nu devine complet indiană, această stare de între-două-lumi reflectând tema universală a exilului interior și a căutării unui loc al apartenenței. Povestea arată cum expansiunea americană duce la distrugerea culturilor native. Cavaleria simbolizează puterea oarbă a statului, care zdrobește triburile fără înțelegere sau compasiune. Jurnalul lui May Dodd nu este doar o convenție narativă, ci și un simbol al rezistenței prin cuvânt, scrisul devenind modul prin care protagonista își păstrează identitatea și își depășește condiția.

Cartea "O mie de femei albe" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2017) și Le cherche midi (2000).