John Dewey (20 octombrie 1859, Burlington, Vermont, Statele Unite ale Americii - 1 iunie 1952, New York, Statele Unite ale Americii) a fost unul dintre cei mai importanti filosofi, pedagogi si psihologi americani ai secolului al XX-lea, fiind considerat principalul reprezentant al pragmatismului american si unul dintre fondatorii filosofiei moderne a educatiei. A studiat la Universitatea din Vermont, unde a obtinut diploma de licenta in 1879, iar ulterior si-a continuat studiile la Johns Hopkins University, obtinand doctoratul in filosofie in 1884. In acelasi an si-a inceput cariera universitara, predand la University of Michigan, University of Chicago si Columbia University, unde a ramas profesor pana la pensionare. A fost casatorit cu Alice Chipman, profesoara si colaboratoare apropiata, alaturi de care a avut sase copii. Dupa moartea acesteia, s-a recasatorit cu Roberta Lowitz Grant. Debutul sau editorial a avut loc in anii 1880, cu articole dedicate filosofiei idealiste si psihologiei, iar ulterior a publicat un numar impresionant de lucrari despre educatie, democratie, logica, etica si estetica. A colaborat cu importante reviste academice americane, precum The Psychological Review, The Journal of Philosophy si The New Republic, iar cartile sale au fost publicate de edituri prestigioase precum Macmillan, Henry Holt, Capricorn Books si Southern Illinois University Press. Dincolo de activitatea universitara, Dewey a fost implicat in numeroase dezbateri sociale si politice, sustinand democratizarea educatiei, reforma scolii, drepturile civile si participarea activa a cetatenilor la viata publica. Ideile sale au influentat profund sistemele moderne de invatamant din intreaga lume.

Printre cele mai importante lucrari ale sale se numara Democratie si educatie (1916), considerata capodopera sa pedagogica. In aceasta carte, Dewey sustine ca educatia trebuie sa formeze cetateni activi, capabili sa gandeasca critic si sa participe responsabil la viata democratica. Scoala nu trebuie sa fie doar un loc al transmiterii cunostintelor, ci un mediu in care copiii invata prin experienta, colaborare si rezolvarea problemelor reale. Lucrarea Cum gandesc oamenii (1910) analizeaza procesul gandirii reflexive si explica modul in care invatarea autentica se bazeaza pe investigatie, curiozitate si experiment. Ideile prezentate au avut o influenta majora asupra psihologiei educationale si a metodologiei didactice. In Fundamente pentru o stiinta a educatiei, Dewey reuneste o serie de studii privind bazele teoretice ale educatiei moderne, argumentand ca pedagogia trebuie sa se sprijine pe cercetare stiintifica si pe intelegerea dezvoltarii copilului. Volumul O introducere in filosofia educatiei sintetizeaza principalele sale conceptii despre rolul profesorului, relatia dintre educatie si societate si importanta invatarii active. De asemenea, Trei scrieri despre educatie reuneste texte reprezentative in care autorul explica principiile scolii progresiste si rolul experientei in formarea intelectuala si morala a individului.

Opera lui John Dewey a fost primita cu un interes exceptional, devenind una dintre pietrele de temelie ale pedagogiei moderne. Criticii si specialistii il considera unul dintre cei mai influenti ganditori ai secolului al XX-lea, iar teoriile sale continua sa fie studiate si aplicate in universitati si sisteme educationale din intreaga lume. Desi unele dintre ideile sale privind educatia progresista au fost dezbatute si reinterpretate de-a lungul timpului, contributia sa la dezvoltarea filosofiei educatiei, psihologiei invatarii si democratiei participative ramane incontestabila. Astazi, John Dewey este recunoscut drept unul dintre autorii care au schimbat fundamental modul in care este inteleasa educatia, punand accent pe experienta directa, gandirea critica si invatarea continua ca elemente esentiale ale dezvoltarii umane.

Opere: Democratie si educatie, Trei scrieri despre educatie, Fundamente pentru o stiinta a educatiei, O introducere in filosofia educatiei.