Cartea lui Joseph E. Stiglitz, Globalizarea și nemulțumirile ei, oferă o analiză critică a modului în care globalizarea a fost gestionată în ultimele decenii și explică de ce, în ciuda potențialului său de a aduce prosperitate, aceasta a generat nemulțumiri profunde în multe regiuni ale lumii. Stiglitz, economist laureat al Premiului Nobel și fost economist-șef al Băncii Mondiale, scrie din perspectiva unui insider, familiarizat cu funcționarea instituțiilor economice internaționale precum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Organizația Mondială a Comerțului.
Ideea centrală a cărții este că globalizarea, în sine, nu este un fenomen negativ, ci modul în care a fost implementată a favorizat în mod disproporționat țările dezvoltate și anumite grupuri de interese, în detrimentul țărilor sărace și al categoriilor vulnerabile. Stiglitz susține că politicile promovate de instituțiile financiare internaționale, în special de FMI, au fost adesea rigide și ideologice, bazate pe un fundamentalism al pieței libere, fără a ține cont de realitățile economice, sociale și politice ale țărilor în curs de dezvoltare.
Autorul analizează crize economice majore, precum cele din Asia de Est, Rusia și America Latină, pentru a demonstra cum liberalizarea rapidă a piețelor financiare, privatizarea grăbită și politicile de austeritate au agravat instabilitatea economică și au dus la creșterea șomajului și a sărăciei. În multe cazuri, reformele impuse ca condiție pentru acordarea împrumuturilor internaționale au slăbit capacitatea statelor de a-și proteja cetățenii și de a-și construi instituții economice solide.
Stiglitz acordă o atenție deosebită impactului social al globalizării, subliniind că beneficiile creșterii economice nu au fost distribuite echitabil. Deși unele țări au cunoscut progrese semnificative, inegalitățile interne și globale s-au adâncit. El arată că deschiderea piețelor fără mecanisme de protecție socială adecvate a lăsat milioane de oameni expuși riscurilor economice, erodând încrederea în democrație și alimentând proteste și mișcări anti-globalizare.
Un alt argument important este lipsa de transparență și de responsabilitate democratică a instituțiilor care guvernează globalizarea. Deciziile care afectează viețile a milioane de oameni sunt adesea luate de un număr restrâns de tehnocrați, fără o consultare reală a populațiilor implicate. Stiglitz consideră că acest deficit democratic subminează legitimitatea procesului de globalizare.
În concluzie, Stiglitz nu respinge globalizarea, ci pledează pentru o reformare profundă a regulilor care o guvernează. El propune o globalizare mai echitabilă, care să pună accent pe dezvoltare durabilă, reducerea sărăciei, protecție socială și respectarea diversității economice și culturale. Cartea sa este un apel la regândirea sistemului economic global astfel încât acesta să lucreze în beneficiul majorității, nu doar al unei elite restrânse.
Joseph E. Stiglitz este un economist american de renume internațional, născut în 1943. Este cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul teoriilor piețelor imperfecte, distribuției veniturilor și rolului informației în economie, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Economie în 2001. Stiglitz a ocupat funcții importante în instituții economice internaționale, fiind economist-șef al Băncii Mondiale între 1997 și 2000, ceea ce i-a oferit o perspectivă directă asupra politicilor de dezvoltare și a modului în care globalizarea afectează țările în curs de dezvoltare. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea poate fi găsită în mai multe ediții: Econimica (2005), Vremea (2008), Univers (2005).