Jules Verne - Sfinxul ghetarilor

„Sfinxul ghețarilor” apare ca o continuare a romanului semnat de Edgar Allan Poe, „Aventurile lui Arthur Gordon Pym”, și este publicat pentru întâia oară în anul 1897. Acțiunea se desfășoară la unsprezece ani de la evenimentele narate în scrierea lui Poe și este construită inteligent de francez și continuă magistral prima operă. În locuri îndepărtate, pe meleaguri încă nestrăbătute de om, ajung și eroii lui Jules Verne, care vor fi supuși unor chestiuni dificile pentru a duce călătoria la bun sfârșit. Îmbarcați pe o ambarcațiune deosebită, eroii lui Verne pornesc într-o incursiune care are menirea să îi poarte până la capătul pământului și în urma căreia vor acumula experiențe remarcabile.

După cum suntem obișnuiți, scriitorul nu face o descriere amplă a celor ce urmează să se petreacă în paginile manuscrisului său, ci introduce cititorul în poveste pe nepregătite. Respectând modelul unui jurnal de călătorie, manuscrisul este îndrăgit de cititorii de toate vârstele și chiar devine o lectură obligatorie pentru adolescenți și tineri.

O plimbare pe marea învolburată, o poveste despre regăsirea și depășirea oricărui obstacol, o luptă lungă pentru îndeplinirea unui scop măreț și nobil, câțiva dușmani și mult curaj. Acesta sunt principalele ingrediente pe care francezul le mixează în lucrarea sa și prin acestea va reuși să ne stârnească interesul și să ne capete admirația. Vom fi copleșiți de talentul cu care autorul își expune eroii și de complexitatea cu care dă viață poveștii acestora. Forțele nestăpânite ale naturii, antagoniștii apăruți de nicăieri și tot felul de alte piedici fac înaintarea protagoniștilor greoaie și anxietatea cititorului crește. Romanul poate fi considerat o lectură ușoară, de duminică, pe care o vom savura până la ultimul capitol.

Jules Verne se dovedește și de această dată un povestitor înnăscut, pasionat și capabil să dea oricând o turnură neașteptată operei sale. Francezul scoate la fiecare pas o nouă surpriză din jobenul magic și construiește noi și noi punți de legătură între personajele sale. Cartea reușește să ne emoționeze și să ne trimită cu gândul spre meleaguri pe care le-am vizitat numai imaginar și de frumusețea cărora vom fi încântați. Conflictul dintre personaje clarifică poziția scriitorului asupra relațiilor interumane și înțelegem că Verne este preocupat de comunicare și relații pacifiste. Existența unor neînțelegeri la bordul navei și neputința eroilor de a le calma ne vorbește despre caracterele diferite ale protagoniștilor. Peisajele descrise sunt de o frumusețe răpitoare, dar sunt numai rodul imaginației scriitorului, căci, trebuie spus, francezul nu a vizitat niciodată aceste meleaguri despre care ne vorbește.

Manuscrisul se epuizează rapid, iar pe site-ul nostru este disponibil în mai multe ediții, după cum urmează: Tineretului (1958), ErcPress (2011), Tineretului (1958).