Liviu Ciulei s-a nascut la 7 iulie 1923, la Bucuresti, si a murit la 24 octombrie 2011, in Germania. A fost una dintre cele mai importante personalitati ale teatrului si cinematografiei romanesti, regizor, actor, scenograf si profesor universitar, recunoscut pe plan international pentru inovatiile sale artistice si pentru modernizarea limbajului scenic romanesc. Provenea dintr-o familie instarita, tatal sau fiind inginerul Liviu Ciulley, proprietarul unei importante firme de constructii. A studiat initial arhitectura la Politehnica din Bucuresti, dar pasiunea pentru teatru l-a determinat sa urmeze si cursurile Conservatorului Regal de Muzica si Arta Dramatica.

Viata sa personala si profesionala a fost strans legata de marile transformari culturale si politice ale Romaniei din secolul XX. In perioada comunista, Liviu Ciulei a avut o relatie complexa cu autoritatile culturale: pe de o parte a fost apreciat pentru valoarea artistica exceptionala, iar pe de alta parte a avut deseori conflicte cu cenzura si cu rigiditatea ideologica a regimului. In anii ’80 a ales exilul artistic, lucrand in Europa si Statele Unite. A colaborat cu teatre importante din Germania, Marea Britanie si America, devenind unul dintre putinii regizori romani cu recunoastere mondiala autentica.

Debutul sau artistic a avut loc in anii ’40, ca actor si scenograf, iar ulterior s-a afirmat ca regizor de teatru si film. A colaborat intens cu Teatrul Bulandra din Bucuresti, institutie pe care a transformat-o intr-un reper al modernitatii teatrale europene. Spectacolele sale erau apreciate pentru rafinamentul vizual, profunzimea psihologica si stilul inovator de constructie scenica.

Una dintre cele mai importante realizari cinematografice ale sale este filmul „Padurea spanzuratilor” (1965), adaptare dupa romanul lui Liviu Rebreanu. Filmul exploreaza drama morala a unui ofiter roman din armata austro-ungara in timpul Primului Razboi Mondial si este considerat una dintre capodoperele cinematografiei romanesti. Productia a fost recompensata la Festivalul de la Cannes, unde Liviu Ciulei a primit premiul pentru regie, devenind primul regizor roman distins cu aceasta importanta recunoastere internationala. Volumul „Padurea spanzuratilor. Un film de Liviu Ciulei”, semnat de Virgil Petrovici, analizeaza procesul artistic si impactul cultural al acestui film esential.

Seria memorialistica „Acasa si-n lume” (3 volume) reprezinta una dintre cele mai valoroase marturii despre teatrul si cinematografia romaneasca din a doua jumatate a secolului XX. In aceste volume, Liviu Ciulei evoca experientele sale artistice, colaborarea cu mari actori si regizori, precum si dificultatile intampinate in timpul regimului comunist si al exilului. Stilul sau este lucid, elegant si profund reflexiv, oferind o imagine ampla asupra vietii culturale romanesti si internationale.

Volumul „Cu gandiri si cu imagini” reuneste reflectii, texte si imagini legate de activitatea sa artistica, ilustrand conceptia sa despre teatru, scenografie si cinematografie. Cartea evidentiaza preocuparea permanenta a lui Ciulei pentru armonia dintre imagine, spatiu si interpretare actoriceasca.

Despre activitatea sa au fost scrise numeroase studii si monografii, printre care „Liviu Ciulei, regizor pe patru continente” de Ileana Berlogea si volumul „Liviu Ciulei” de Mircea Alexandrescu. Aceste lucrari subliniaza dimensiunea internationala a carierei sale si influenta sa asupra teatrului modern.

Criticii l-au considerat unul dintre cei mai mari regizori romani ai tuturor timpurilor. A fost apreciat pentru inteligenta vizuala, modernitatea stilului si capacitatea de a transforma spectacolele in experiente estetice complexe. Multi actori si regizori au vorbit despre exigenta sa extraordinara si despre felul in care a schimbat definitiv standardele teatrului romanesc. Astazi, Liviu Ciulei este privit ca o figura fundamentala a culturii romane si europene, un artist complet care a reusit sa uneasca teatrul, filmul si scenografia intr-o opera de mare profunzime si originalitate.

Opere: Cu gandiri si cu imagini.