Maria Banus - Magnet

Poetă, eseistă și traducătoare, Maria Banuș s-a născut pe 10 aprilie 1914 la București și a fost una dintre cele mai cunoscute și apreciate voci literare ale secolului XX în România, cu o activitate care s-a întins pe mai bine de șase decenii. A debutat foarte devreme, încă din adolescență, cu poezii publicate în reviste literare. În 1937, a publicat primul ei volum, intitulat „Țara fetelor”, care a fost primit cu entuziasm de criticii literari. Din cauza originii sale evreiești și a legilor rasiale din acele vremuri, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, i-a fost interzis să publice. După război, odată cu instalarea regimului comunist, Maria Banuș revine în viața literară, scriind poezii inspirate de ideologia comunistă, promovând valori precum munca, solidaritatea, pacea și progresul. Printre cele mai cunoscute se regăsesc „Despre pământ”, „Ție-ți vorbesc, Americă!”, „Torentul” și „Magnet”.

În anii ’60 și ’70, Maria Banuș se îndepărtează de poezia angajată politic și începe să abordeze teme filozofice și introspective. Versurile sale devin mai personale și mai apropiate de lirismul autentic. Printre acestea, se regăsesc „Tocmai ieșeam din arenă”, „Portretul din Fayum”, „Orologiu cu figuri” și „Carusel”. Autoarea a fost distinsă cu numeroase premii și distincții pentru activitatea sa literară. A fost o poetă complexă, cu o operă care reflectă atât vremurile în care a trăit, cât și căutările interioare. De la debutul liric, trecând prin etapa ancorată politic și ajungând la poezie de profunzime existențială, Maria Banuș rămâne o voce importantă a literaturii române moderne.

Volumul „Magnet” este o culegere de poezii, publicat în anul 1962 la Editura Pentru Literatură. Acesta este volumul de poezii ce marchează sfârșitul perioadei în care Maria Banuș scria în strânsă legătură cu ideologia comunistă, idei promovate în acea vreme în România. În acest volum, Maria Banuș continuă linia tematică pe care o începuse în volumele anterioare, precum „Despre pământ” sau „Se arată lumea”.

Poeziile sunt construite într-un limbaj simplu și accesibil cititorilor și transmit un mesaj de încredere în progresul social, în muncă, în solidaritate și în noua lume care se construiește. Progresul științific este, de asemenea, una dintre temele regăsite în unele poezii, ce fac referire la dezvoltarea industriei și a științei. Poeziile evită ambiguitățile sau metaforele complicate și sunt scrise într-un limbaj apropiat de cel cotidian, tocmai pentru a putea fi înțelese de un public cât mai larg.