Maria Dogaru a fost o cercetătoare și specialistă română în heraldică, sigilografie și științe auxiliare ale istoriei, remarcându-se prin contribuțiile sale la studierea simbolurilor, stemelor și sigiliilor utilizate de-a lungul timpului în spațiul românesc. S-a născut la 9 august 1934, în comuna Mișca, județul Arad, și și-a dedicat activitatea cercetării izvoarelor istorice, valorificării documentelor de arhivă și explicării semnificației simbolurilor care au însoțit evoluția societății românești.

Domeniul principal al preocupărilor sale a fost sigilografia, disciplina care studiază sigiliile, matricele folosite pentru imprimarea acestora și rolul lor în autentificarea documentelor. Prin cercetările sale, Maria Dogaru a contribuit la evidențierea valorii istorice a sigiliilor domnești, boierești, administrative și comunitare. Aceste obiecte, aparent simple mărturii materiale, oferă informații importante despre instituții, autorități, familii, organizarea teritorială și relațiile politice din diferite epoci. Studierea imaginilor, inscripțiilor și simbolurilor imprimate pe sigilii permite reconstituirea unor aspecte ale trecutului care nu sunt întotdeauna surprinse suficient de clar în documentele scrise.

Activitatea sa profesională a fost legată de cercetarea și valorificarea fondurilor arhivistice, iar lucrările sale au contribuit la cunoașterea colecțiilor de matrice sigilare păstrate de Arhivele Statului. Volumul „Colecțiile de matrice sigilare ale Arhivelor Statului”, publicat în 1984, reprezintă un exemplu relevant al preocupării sale pentru inventarierea și prezentarea sistematică a acestor obiecte. Prin asemenea studii, cercetătoarea a sprijinit identificarea și interpretarea unor izvoare istorice deosebit de valoroase pentru specialiștii în istorie medievală și modernă, arhivistică și istoria instituțiilor.

Un alt domeniu important al activității sale a fost heraldica, știința care studiază stemele, regulile alcătuirii lor și semnificația reprezentărilor heraldice. Maria Dogaru a analizat felul în care simbolurile au exprimat identitatea politică și culturală a comunităților, aspirațiile de unitate și independență ale românilor, precum și transformările instituționale din diferite perioade istorice. În lucrarea „Aspirația poporului român spre unitate și independență, oglindită în simbol”, publicată în 1981, a urmărit modul în care idealurile colective s-au reflectat în simbolurile heraldice. Studiul său pune în evidență faptul că stemele și însemnele oficiale nu sunt doar elemente decorative, ci și mărturii ale evoluției politice și ale conștiinței istorice.

Prin volumele sale dedicate heraldicii României, cercetătoarea a contribuit la sistematizarea informațiilor despre stemele și simbolurile utilizate în diferite epoci. Lucrările sale au abordat atât reprezentările asociate autorității domnești și instituțiilor statului, cât și simbolurile comunităților locale și ale unor familii. Interesul pentru heraldica teritorială a avut o importanță deosebită, mai ales în contextul dezvoltării cercetărilor și al elaborării unor noi steme pentru județe, municipii, orașe și comune. În acest domeniu, cunoașterea tradițiilor documentare și respectarea izvoarelor istorice sunt esențiale pentru construirea unor simboluri reprezentative și fundamentate științific.

Maria Dogaru a acordat atenție și bibliografiei de specialitate, contribuind la organizarea și identificarea literaturii referitoare la heraldica românească. Lucrarea „Bibliografia heraldicii românești” reflectă această preocupare pentru documentarea riguroasă și pentru facilitarea accesului cercetătorilor la publicațiile relevante. În același timp, studiile sale au fost consacrate unor subiecte particulare, precum sigiliile orășenești, matricele sigilare provenite din diferite regiuni și valoarea documentară a obiectelor metalice care păstrează simboluri și inscripții istorice.

O direcție aparte a cercetărilor sale a vizat legătura dintre personalitățile istorice și mărturiile materiale asociate acestora. Împreună cu Ion Dogaru, a publicat volumul „Eminescu în documente de metal”, dedicat reprezentărilor și obiectelor metalice care păstrează memoria poetului Mihai Eminescu. De asemenea, interesul pentru documentele și simbolurile asociate unor momente importante din istoria națională se regăsește în lucrările dedicate revoluției române din 1848 și evoluției heraldicii românești.

Prin activitatea sa, Maria Dogaru a contribuit la dezvoltarea studiilor de heraldică și sigilografie din România, oferind cercetătorilor instrumente de lucru și informații utile pentru interpretarea izvoarelor istorice. Opera sa se remarcă prin preocuparea pentru documentare, clasificare și explicarea semnificației simbolurilor, iar lucrările sale rămân relevante pentru cei interesați de istoria sigiliilor, a stemelor și a instituțiilor românești.

Opere: Colecțiile de matrice sigilare ale Arhivelor Statului; Heraldica României; Eminescu în documente de metal; Bibliografia heraldicii românești; Aspirația poporului român spre unitate și independență, oglindită în simbol heraldic; Un armorial românesc din 1813. Spița de neam a familiei Balș dotată cu steme; Revoluția română din 1848 reflectată în documente de metal; Tezaur sfragistic românesc, volumul 1. Sigiliile emise de Cancelaria Domnească a Țării Românești (1390-1856); Sigilii orășenești din epoca modernă și contemporană; Sigiliile, mărturii ale trecutului istoric; Sigiliile, mărturii ale trecutului istoric. Album sigilografic.