Marianne J. Legato - De ce femeile uita greu si barbatii repede

În scrierea „De ce femeile uită greu și bărbații repede”, medicul și cercetătorul Marianne J. Legato aduce în prim-plan o serie de perspective științifice asupra diferențelor biologice, neurologice și psihologice dintre bărbați și femei. Cartea nu se limitează la simple generalizări bazate pe observațiile vieții de zi cu zi, ci analizează în profunzime maniera în care hormonii, structura cerebrală și evoluția au contribuit la formarea unor comportamente diferențiate între sexe. Autoarea își propune să demonteze miturile conform cărora creierul uman funcționează la fel, indiferent de gen, și aduce argumente solide pentru a susține ideea că înțelegerea acestor diferențe este extrem de importantă pentru îmbunătățirea relațiilor dintre indivizi și a sistemului medical.

Un aspect important al scrierii este explorarea felului în care memoria funcționează diferit la bărbați și femei. Conform studiilor prezentate de Legato, femeile tind să-și amintească detalii emoționale mai rapid și pentru o perioadă extinsă de timp. Acest fapt este atribuit interacțiunii complexe dintre estrogen și structurile cerebrale implicate în procesarea emoțiilor, mai ales amigdala și hipocampul. În schimb, bărbații, ale căror creiere sunt influențate în mod dominant de testosteron, pot procesa informația mai rapid, dar sunt mai predispuși să uite informațiile personale sau emoționale, în special dacă nu le consideră relevante pentru scopurile lor.

Legato notează faptul că aceste diferențe nu sunt nici inferioare, nici superioare, ci răspund unor nevoi de evoluție diferite. Femeile, tradițional responsabile de îngrijirea copiilor și menținerea coeziunii grupurilor sociale, au dezvoltat o memorie mai empatică și mai atentă la detalii, care le permite să rețină expresii faciale, tonuri ale vocii și comportamente mascate. Bărbații, în schimb, s-au adaptat pentru a lua decizii rapide, bazate pe impuls, adesea sub presiunea unui pericol iminent, ceea ce a necesitat un alt tip de procesare mentală, mai îndreptată spre acțiune decât spre introspecție.

Cartea merge însă mai departe de o simplă comparație între cele două sexe. Legato  vorbește pentru un sistem medical diferențiat pe criterii de gen, deoarece ignorarea acestor distincții poate duce la diagnosticări greșite și tratamente care nu vor avea succesul așteptat. De exemplu, simptomele unui infarct pot fi radical diferite la femei față de bărbați, dar mulți medici, formați pe baza cercetărilor efectuate majoritar pe subiecți bărbați, pot rata semnele subtile specifice pacientelor de sex feminin. De asemenea, reacțiile la medicamente, metabolismul, durerea sau chiar depresia pot fi diferite în funcție de gen, iar acest lucru ar trebui să se reflecte într-un tratament personalizat și nu în unul standardizat.

Dincolo de aspectele medicale, autorul propune și o reflecție socială asupra felului în care stereotipurile culturale au contribuit la ignorarea diferențelor biologice și la promovarea unei idei de „egalitate” care, în esență, a fost adesea sinonimă cu „uniformitatea”. Ea sugerează că adevărata egalitate între sexe nu înseamnă tratarea identică a femeilor și bărbaților, ci recunoașterea și valorizarea diferențelor dintre aceștia, cu scopul de a construi o societate mai empatică, mai eficientă și bazată pe valori mai sănătoase.

Stilul autoarei este accesibil, simplu dar, totodată, riguros. Ea combină date științifice, anecdote din practica medicală și reflecții culturale, reușind astfel să creeze un text captivant, care poate fi citit atât de specialiști, cât și de publicul extins. În plus, Legato reușește să evite capcana sexismului sau a partizanatului, păstrând un ton echilibrat și în mare parte obiectiv, care susține ideea că înțelegerea diferențelor nu ar trebui să fie un motiv de dispută, ci un pas spre armonie. Pe site-ul nsotru, cartea este de găsit în mai multe ediții: Curtea Veche (2006), Curtea Veche (2007).