Marin Sorescu - La lilieci
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
-60% Vezi detalii
Marin Sorescu - Studiu monografic de Fanus Bailesteanu
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Marin Sorescu - Teatru II. A treia teapa. Raceala. Varul Shakespeare
IN STOC
Pret: 
-30% Vezi detalii
Marin Sorescu - Raceala. A cold (editie bilingva romana-engleza)
IN STOC
Pret: 
-60% Vezi detalii
Codrin Coman - Harmonia Mundi. O incercare in esenta muzicii
IN STOC
Pret: 
Ciclul de volume de poezie, din colecția “La lilieci”, de Marin Sorescu, au apărut de-a lungul a 25 de ani, primul volum apărând în anul 1973 la editura “Eminescu”, pentru ca mai apoi să apară volumele II și III între anii 1977 și 1980, la editura “Cartea Românească”. Următoarele trei volume au apărut în 1988, la editura “Scrisul Românesc”, din Craiova, în anul 1995, apare volumul V, la editura “Creuzet”, iar ultimul volum (VI), apare la aproape doi ani, după moartea autorului, în 1998, la editura “Fundația Marin Sorescu”.
Printre alte edituri care au publicat acest ciclu de volume, putem aminti de editurile “Art”, 2009, 2011 sau “Jurnalul Național”, din colecția “Biblioteca pentru toți”, 2010.
Marin Sorescu s-a născut la data de 29 februarie 1936 în satul Bulzești din județul Dolj, fiind un însemnat poet, dramaturg, eseist, prozator, om politic și membru al Academiei Române, aducând poeziei din România un nou suflu, bazat pe parodii, actul poetic realizându-se dezinvolt și subiectiv.
Marin Sorescu a crescut într-o familie de țărani olteni din Bulzești, cursurile primare, definitivându-le în localitatea natală, pentru ca mai târziu să urmeze cursurile liceale în Craiova, în cadrul Colegiului Național “Frații Buzești”.
Mai târziu, studiază la “Școala medie militară”, din Predeal, studiile fiind definitivate în anul 1960, fiind licențiat în limbi moderne în urma absolvirii Facultății de Filologie din cadrul “Universității Alexandru Ioan Cuza”, din Iași.
Debutul literar, are loc la vârsta de 28 de ani, când autorul publică volumul de parodii, “Singur printre poeți”, iar până în 1996, când se stinge din viață, Marin Sorescu publică 24 de volume de poezie, fiind unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poeți contemporani.
În anul 1966, primește pentru prima dată, “Premiul Uniunii Scriitorilor”, răsplătind munca pentru volumul “Poeme”(1965), de-a lungul timpului primind alte cinci premii pentru poezie, critică literară și teatru.
Printre cele mai importante opere semnate de Marin Sorescu, putem trece în revistă volumele “Iona” (1968),”Tinerețea lui Don Quijote”(1968),"Tușiți" (1970) sau "Suflete, bun la toate" (1972).
Ciclul de poezii, grupate sub numele de “La lilieci”, de Marin Sorescu, reprezintă un spațiu cunoscut de către autor, “La lilieci”, fiind chiar cimitirul din satul natal al autorului, din Bulzești, fiind un spațiu spiritual conturat de autor în imagini care însuflețesc vechile îndeletniciri ale satului, folclorul unei așezări care trăiește veșnic în memoria autorului, dar și cromatica care ne este prezentată încă din titlul volumelor, totul fiind învăluit cu o doză de mister într-un tablou umbros ce abundă în tufe de liliac.
Opera, în ansamblu, este o extraordinară colecție de epitafuri scrise cumva în memoria colectivă a satului și o biografie a acestuia, făcând o trimitere, am spune că aduce aminte de antologia “Spoon River” de Edgar Lee Masters, unde autorul vorbește despre aspecte similare.
Poeziile lui Marin Sorescu, nu se dezic de aspectele care l-au consacrat în literatura română, fiind foarte uman în exprimare, având în vedere spațiul sacru în care sunt dozate imaginile și trăirile, fiind din acest punct de vedere un “joc al lumilor”, schițat de autor ca un spectacol de la comic la grotesc.
Discursul poetic al lui Marin Sorescu este unul firesc, versurile multor poeme debarasându-se de o construcție încadrată în lirica autentică, având aspecte prozaice și prezentând imaginea eternității din tradițiile locale, cum ar fi tradițiile funerare, descântecele sau bocetele, toate aceste imagini, personificate și transformate într-un soi de basm, teritoriu mitologic, care se aseamănă cumva cu “Cimitirul vesel” din Maramureș. Tot acest teritoriu construit de către autor, este devoalat mai târziu , când afirmă : „Satul e închis ca o cetate./ Totul se află înauntru. Când vine de la câmp,/ Omul parcă trage scara potecii după el./ Ce se petrece în afară e un alt tarâm./(…) Forul român e capătul podului văruit/ Ori poiana cu iarba verde“.
Tot acest loc, încastrat într-un ciclu de volume, este o adevărată “monadă”, în care vădește un spațiu “axis mundi’, deschis spre veșnicie, ori spre o sacralitate metafizică, ducând construcția poetică soresciană la un nivel de o simbolistică aparte.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro