Marta Petreu - Acasa, pe Campia Armaghedonului

Acasă, pe Câmpia Armaghedonului este o lucrare semnată de Marta Petreu, un roman confesiv, autobiografic și intens psihologic, în care scriitoarea își explorează copilăria și adolescența trăite în mediul rural transilvănean, într-un context marcat de suferință, religie, vinovăție și istorie.

Romanul urmărește evoluția unei fetițe (care devine un alter ego al autoarei) care crește într-o familie rigidă, profund religioasă, dominată de o mamă autoritară, traumatizată și fanatică religios. Mama îi impune fetei un mod de viață dur, plin de frici, angoase, vină și așteptări imposibil de atins. Tatăl este absent fizic și spiritual, iar întreaga lume a copilului se construiește pe un fundal al unei religii apocaliptice – imaginea Câmpiei Armaghedonului devine simbolul fricii de Judecata de Apoi și de iad. Cartea se concentrează atât pe relația dintre autor și personajele sale, dar și pe relația dintre eroină și familia sa. Cumva, aceasta știe că trăiește într-un spațiu toxic, dar îi este imposibil să se elibereze. Aici, în micul ei univers, totul este privit, criticat, judecat, iar publicul are capacitatea de a empatiza cu suferința copilei.

Titlul reflectă această atmosferă: „acasă” nu este un spațiu de siguranță, ci unul de suferință, iar „Câmpia Armaghedonului” sugerează un teren de luptă spirituală, vinovăție și destrămare sufletească.

Pe măsură ce se maturizează, protagonista începe să-și pună întrebări, să caute sensuri și, în final, să se rupă de constrângerile religioase și morale ale copilăriei. Cu toate acestea, rănile rămân – romanul e un strigăt dureros, dar lucid, despre cum o copilărie strivită de dogme și suferință poate lăsa urme adânci. Religia este privită ca o sectă, ca un soi de spațiu de regăsire, unde credința capătă dimensiuni uriașe, aproape hiperbolice, iar eroii duc lupte teribile pentru a scăpa dintr-o apăsare constantă. Cumva, cartea este nu numai despre personajul principal, ci despre traumele pe care o familie toxică ți le poate aduce.

Suntem purtați într-o călătorie diferită, plină de fel și fel de trimiteri către sacralitate și curaj, către credință dusă la extrem și către dimensiuni religioase pe care nu le cunoaștem.

Mama copilei este un personaj interesant. Rigidă, dominatoare, plină de temeri la rândul ei, are acumulate fel și fel de frustrări pe care le revarsă asupra eroinei noastre. Devine o forță a răului pentru că nu reușește să insufle copilei nici o valoare și nu îi transmite niciodată emoție sau un gând bun. Relația dintre cele două devine din ce în ce mai tensionată, iar imaginea unui Dumnezeu care pedepsește este mereu prezentă.

Realitatea și ficțiunea se vor îmbina magistral, iar cartea va fi extrem de bine primită de public. Într-o alegorie nemaipomenită despre viață, pedeapsă și moarte – autoarea reușește să ne poarte departe și să ne determine să ne punem propriile întrebări. La o analiză mai atentă, putem observa felul în care aceasta jonglează cu emoția, dar și cu trecutul și viitorul, creând o legătură strașnică între toate acestea.

Cartea se va bucura de traducere în mai multe limbi străine, iar publicul va fi încântat să o descopere. Pe site-ul nostru este disponibilă în mai multe ediții: Polirom (2011), Polirom (2010).