Matila Ghyka - Curcubeie

Matila Ghyka a fost un intelectual român cu o viață și o carieră complexă: ofițer de marină, matematician, estetician, diplomat și scriitor. Cartea sa “Curcubeie” este lucrarea autobiografică, în care autorul își rememorează copilăria, tinerețea și diversele experiențe profesionale și personale, construind un tablou complet al vieții sale și a lumii în care a trăit.

În “Curcubeie”, Ghyka povestește despre originile sale în Moldova sfârșitului de secol XIX, despre educația primită în Europa și despre cariera sa variată, care l-a purtat prin marina militară, studii matematice și estetice, dar și prin diplomație și călătorii internaționale. Autorul descrie atât experiențele concrete din aceste perioade, cât și reflecțiile sale asupra culturii, artei și identității, transformând astfel cartea într-un jurnal complet. Cititorul este purtat în Paris, Africa de Vest, Japonia, China și alte locuri, descoperind detalii ale locurilor, dar și impresii despre oamenii, obiceiurile și tradițiile întâlnite. În paralel, autorul analizează propria identitate și felul în care experiențele sale l-au format ca om și ca intelectual.

Ideea centrală a lucrării este formarea unui individ complet, cosmopolit, capabil să navigheze între diferite culturi și domenii de cunoaștere. Prin experiențele sale, Ghyka explorează idei despre memorie, timp, identitate și influența pe care mediul o poate avea asupra dezvoltării personale. Cartea nu urmărește doar relatarea unor evenimente, ci prezintă și modul în care aceste experiențe modelează percepția și sensibilitatea autorului.

Lucrarea a fost publicată inițial în anul 1955 în limba franceză, în două volume, urmând să fie traduse în limba română abia în anul 2003, publicate la Editura Curtea Veche. În anul 2014 a fost publicată într-o nouă ediție la Editura Polirom, în colecția „Biblioteca Memoria” și a fost apreciată pentru valoarea sa documentară și literară. Publicarea în limba română a făcut posibilă redescoperirea operei sale de către cititorii contemporani, iar critici și istorici literari îl consideră un exemplu relevant de literatură memorialistică europeană, care aduce o imagine autentică a vieții unui intelectual român în perioada interbelică și de după.