Filtre:
Edituri
 Allfa(11) Robert Laffont(8) Rao(7) Fayard(3) Jai lu(2) J ai lu(2) Grasset et Fasquelle(1) Xo Editions(1) Politica(1)
Pret
An aparitie
19692013
Limba
 Romana(19) Franceza(17)
Coperti
 Brosate(33) Cartonate(2) Cartonate si supracoperta(1)
Colectii
 Le Livre de Poche(4) Biografii Celebre(2) Biblioteca de buzunar(1)

Filtrează
Carti Max Gallo
Ordonează
Pagina: 12
Carti Max Gallo
Despre Max Gallo

Nascut la 7 ianuarie 1932 la Nisa, Gallo este un romancier, eseist, biograf, membru al Academiei Franceze si om politic francez de origine italiana. Fiu al unor imigranti italieni - tatal sau, originar din Piemont, a parasit scoala dupa ce a obtinut certificatul de absolvire, iar mama sa este din regiunea Parma, locuieste cu familia la Nisa. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tatal sau s-a alaturat rezistentei. Ocupatia si eliberarea l-au marcat pe Max Gallo si i-au dat gustul pentru istorie, in timp ce tatal sau l-a orientat spre studii tehnice pentru a deveni functionar public. A obtinut un CAP (certificat de formare profesionala) de mecanic-montator, apoi un bacalaureat de matematica si tehnica la liceul Parc-Imperial.

La varsta de 20 de ani a intrat in serviciul public ca tehnician la RTF, apoi a plecat la Paris pentru a studia pentru a deveni controlor tehnic. In parallel a studiat istoria. In 1957, in plin razboi algerian, si-a facut serviciul militar ca meteorolog la Le Bourget, unde, impreuna cu Jean-Pierre Coffe, a fondat un ziar antimilitarist. Dupa ce a promovat examenul Propedeutique lettres, a devenit profesor auxiliar la Chambery si, in 1960, profesor la liceul Massena. Dupa ce a obtinut un doctorat in istorie, a devenit conferentiar la Universitatea din Nisa si, in 1968, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris.

In anul 1976 l-a cunoscut pe François Mitterrandm iar in 1983 a fost numit secretar de stat, purtator de cuvant al celui de-al treilea guvern Pierre Mauroy. El a contribuit la modernizarea acestei functii, inspirandu-se de la purtatorul de cuvant al Casei Albe, in special prin crearea unei sali de presa la Palatul Elysee si prin introducerea unui raport oficial catre mass-media dupa Consiliul de Ministri. A parasit guvernul in 1984 pentru a se dedica mai mult operei sale literare si pentru a-si exercita mandatul de deputat european (1984-1994).

A fost un scriitor prolific si a publicat un numar mare de carti, adesea in numar mare. Primele sale romane, pe care le-a descris ca fiind "fictiune politica", au fost publicate sub pseudonimul Max Laugham. Intr-un stil literar pe care el insusi il numeste "romane istorice", care consta in a se baza pe resurse istorice, adaugand in acelasi timp experienta si sentimentele sale personale cu privire la evenimente, el transforma istoria intr-un roman. Gallo este, de asemenea, autorul unei serii de biografii ale unor mari personalitati istorice precum de Gaulle, Cezar, Victor Hugo si Napoleon, a caror carte a fost publicata in patru volume si vanduta in peste 800.000 de exemplare.

In anul 2000 a candidat pentru prima data pentru locul ramas vacant in urma mortii lui Jean Guitton la Academia Franceza. Deoarece niciun candidat nu a obtinut majoritatea de 15 voturi necesara pentru a fi ales, alegerile au fost declarate nule. In 2007 a candidat din nou, de data aceasta pentru scaunul nr. 24, ocupat anterior de Jean-François Revel. A fost ales la alegerile din 31 mai si a fost primit la 31 ianuarie 2008 de catre Alain Decaux.

La 28 mai 2015 a recunoscut ca sufera de boala Parkinson, declarand ca "boala schimba relatia scriitorului cu el insusi, cu alti scriitori si cu lumea asa cum este ea". A murit la 18 iulie 2017, la varsta de 85 de ani. Funeraliile sale religioase au avut loc la Paris, in biserica Saint-Étienne-du-Mont. Max Gallo este inmormantat in cimitirul din Speracedes (Alpes-Maritimes), in mormantul alaturat celui al parintilor sai.

Opera: L’Italie de Mussolini (1964); La baie des anges (1975); Les hommes naissent tous le meme jour (in 2 volume – 1978, 1979); Une affaire intime (1979); La Fontaine des innocents (1992); L (1998);e regard des femmes (1991); Napoleon: le chant du depart (1997); Napoleon. L'immortel de Sainte Helene (1997); De Gaulle (1998); Victor Hugo 2001; Les Chretiens. Martin, le manteau du soldat (2002); Cesar imperator (2003); La Croix de l’Occident. Par ce signe tu vaincras (2005); La Croix de l’Occident. Paris vaut bien une messe (2006); Les Romains (2006, in patru volume); Revolution francaise. Le peuple et le roi (2008, Revolutia franceza. Poporul si Regele); Revolution francaise. Aux armes citoyens! (2009, Revolutia franceza. La arme, cetateni!); Une histoire de la Deuxieme Guerre Mondiale (2010); 1943. Le souffle de la Victoire (2011); L’oubli est la ruse du diable (2012); Dieu le veut - Chronique de la premiere croisade (2015); 1917. Une passion russe (2017).
Cărți populare scrise de Max Gallo: Crucea OccidentuluiNapoleon

sus