Mihai Beniuc - Disparitia unui om de rand

Mihai Beniuc a fost o personalitate complexă a culturii române: poet, prozator, psiholog și academician. În anii '50-'60, acesta a fost una dintre figurile dominante ale vieții literare românești.

Romanul "Dispariția unui om de rând", publicat pentru prima oară în anul 1963, reprezintă una dintre lucrările semnificative din proza lui Mihai Beniuc, cunoscut mai ales ca poet, dar și ca romancier și eseist. Scris într-o perioadă în care literatura română era strâns legată de ideologia realist-socialistă, romanul îmbină analiza psihologică a individului cu reflectarea societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Deși poartă amprenta epocii, cartea are o valoare documentară și morală prin felul în care surprinde drama omului simplu, prins între marile frământări istorice și transformările sociale ale vremii. Lucrarea urmărește un om "de rând", care, din curiozitate sau dintr-o nevoie de sens, pornește să investigheze viața altuia, tot aparent un om simplu, Avram Proțap. În acest demers, protagonistul descoperă calea vieții aceluia, implicându-se astfel într-o reflecție asupra destinului, a devenirii sociale și istorice. În paralel, cartea surprinde contextul istoric (perioada interbelică, al doilea război mondial) și rolul individului în marile curente. Cartea urmărește destinul lui Avram Proțap, care pare să dispară din viața publică fără explicații. Narațiunea este construită sub forma unei investigații, a unei căutări - un alt personaj încercând să descopere cine a fost acest om, ce a făcut și de ce a dispărut. Pe parcursul romanului se reconstruiește viața lui Avram: copilăria modestă, studiile, activitatea profesională, implicarea socială și confruntarea cu evenimentele istorice (război, schimbări politice, conflicte morale). Prin documente, scrisori și mărturii, cititorul descoperă imaginea unui om simplu, dar demn, a cărui existență reflectă dramele colective ale epocii. Această structură de anchetă transformă romanul într-o meditație asupra memoriei și valorii umane, asupra modului în care viața unui individ devine simbolul unei generații întregi. Tema centrală a cărții este condiția omului de rând în istorie. Romanul nu urmărește eroi exceptionali, ci oameni simpli, muncitori, profesori, țărani, intelectuali, care trăiesc între ideal și neputință. Prin viața lui Avram, Beniuc pune în discuție: lupta pentru demnitate și supraviețuire într-o lume aflată în schimbare; raportul dintre individ și colectivitate - cât de mult contează viața unui om simplu într-o lume guvernată de forțe istorice și politice; problema morală a responsabilității - cum se păstrează omenia, credința și cinstea atunci când societatea se transformă violent. Pe un plan mai larg, romanul vorbește despre memorie și uitare - despre felul în care oamenii "mici" sunt uitați, deși ei susțin de fapt întreaga construcție a lumii. Avram Proțap este un simbol al "omului de rând" - muncitor, inteligent, modest, dar prins între idealurile proprii și realitatea dură. El devine reprezentantul unei generații de oameni care, deși nu ies în evidență, sunt esențiali pentru mersul lumii. Personajul are o complexitate morală: uneori idealist, alteori resemnat, dar mereu cinstit și lucid. Naratorul - "cel care caută" - are rolul de martor și investigator. El adună documente, scrisori, fragmente de viață, pentru a reconstitui povestea lui Avram. Prin acest proces, cititorul devine partener al investigației, iar cartea capătă un caracter de roman-document. Autorul utilizează un limbaj sobru, precis, apropiat de cel al documentului sau al confesiunii. Alternanța între narațiune, dialog și documente conferă textului realism și verosimilitate. Tonul este grav, meditativ, uneori confesiv, Beniuc evitând lirismul, dar păstrând un ritm interior al reflecției. Stilul său, chiar dacă influențat de ideologia vremii, păstrează un fond etic și umanist, punând accent pe valorile morale, pe adevăr și conștiință.

Cartea "Dispariția unui om de rând" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume: Tineretului (1963).