„Dicționarul khazar” de Milorad Pavić este un roman neobișnuit, construit sub forma unui dicționar și prezentat ca o lucrare de referință despre khazari, un popor misterios care a trăit între Europa și Asia. Cartea pornește de la o legendă potrivit căreia, în jurul secolului al VIII-lea, conducătorul khazarilor a avut un vis în care i s-a spus că intențiile sale sunt plăcute lui Dumnezeu, dar faptele sale nu. Dorind să afle adevărul, el convoacă reprezentanți ai celor trei mari religii monoteiste: creștinismul, islamul și iudaismul. Fiecare încearcă să-l convingă că propria credință este cea adevărată, iar disputa religioasă devine centrul unei legende care va influența destinul khazarilor.
Romanul nu oferă însă o singură versiune a acestei povești. Pavić construiește trei cărți într-una singură: Cartea Roșie, dedicată surselor creștine, Cartea Verde, care prezintă sursele islamice, și Cartea Galbenă, bazată pe sursele ebraice. Cele trei perspective se contrazic, se completează și modifică permanent sensul evenimentelor. Cititorul nu primește certitudini, ci trebuie să compare informațiile și să își formeze propria imagine asupra trecutului khazarilor.
O parte importantă a cărții este reprezentată de Prințesa Ateh, o figură misterioasă asociată cu convertirea khazarilor. Ea apare în legendele despre disputa religioasă și devine una dintre cele mai memorabile prezențe ale dicționarului. În jurul ei se construiesc povești despre putere, credință, iubire și identitate, iar realitatea și legenda se amestecă permanent.
Povestea se extinde și în epoca modernă, unde cercetători și colecționari încearcă să descopere adevărul despre khazari. Astfel, trecutul nu este niciodată complet separat de prezent. Personajele din epoci diferite par să se reflecte unele în altele, iar anumite întâmplări și simboluri reapar sub forme schimbate. Un exemplu important este apariția unor cercetători care încearcă să reconstruiască dicționarul și să găsească manuscrise sau informații pierdute.
Titlul este esențial pentru înțelegerea formei romanului. Cititorul poate începe lectura de la orice literă sau articol și poate construi propriul traseu prin carte. Nu există un singur fir narativ liniar, ci numeroase povești care se intersectează și creează o structură asemănătoare unui labirint.
În esență, „Dicționarul khazar” este o carte despre căutarea adevărului și despre imposibilitatea de a-l cunoaște în mod absolut. Pavić pune sub semnul întrebării diferența dintre istorie și ficțiune, dintre memorie și legendă, precum și ideea că un eveniment poate avea o singură interpretare. Prin cele trei versiuni ale istoriei khazarilor, autorul arată că adevărul poate fi fragmentat și privit din perspective diferite. Romanul devine astfel nu doar povestea unui popor dispărut, ci și o meditație asupra credinței, identității, timpului și puterii poveștilor de a supraviețui oamenilor care le-au creat.
Milorad Pavić a fost un scriitor, poet, traducător și istoric literar sârb, considerat unul dintre cei mai importanți autori postmoderni din literatura sârbă. S-a născut la Belgrad, în 1929, și a studiat literatura la Universitatea din Belgrad și la Universitatea din Zagreb. A fost profesor universitar și cercetător al literaturii sârbe, fiind preocupat în special de literatura medievală și de relațiile culturale dintre Orient și Occident.
Pavić a devenit cunoscut în întreaga lume datorită romanului „Dicționarul khazar”, publicat în 1984. Cartea i-a adus o reputație internațională datorită formei sale neobișnuite și a modului original în care combină istoria, legenda, mitologia și ficțiunea. În locul unei narațiuni clasice, autorul construiește romanul sub forma unui dicționar, oferindu-i cititorului libertatea de a alege ordinea în care citește articolele. Pavić considera cititorul un participant activ la construirea poveștii, nu doar un simplu receptor. Pe site-ul nostru, cartea este de găsit în mai multe ediții: Nemira (1998), Univers (1999).