Mircea Cartarescu - Levantul
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
-30% Vezi detalii
Mircea Cartarescu - Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor
IN STOC
Pret: 
Poemul epic “Levantul” de Mircea Cărtărescu, a apărut în anul 1990, la editura Cartea Românească, din București, fiind al patrulea volum de poezie scris de autor, ce pune accent pe ideea de epopee clasică, acesta vorbind despre o vastă călătorie realizată de un tânăr care se întoarce din Levant spre București, iar pe parcurs acesta întâlnește mai multe personaje istorice, reușind să facă o paralelă satirică cu autori binecunoscuți din literatura română.
Chiar dacă se pune accent pe această idee de epopee, autorul apelează la umor, astfel că, opera ajunge la stadiul de anti-epopee, pe alocuri parodia și ironia, atingând cote maxime.
Printre alte edituri care publică poemul, putem aminti de editura Humanitas, 1998, 2004, 2009 și 2012, în format broșat sau editura Casa Radio, 2004, în format broșat, având un conținut digital.
Mircea Cărtărescu s-a născut la data de 1 iunie 1956 la București, reprezentând unul dintre cei mai de seamă poeți, prozatori, eseiști, publiciști sau critici literari români, unul dintre cei mai bine văzuți scriitori români, în afara granițelor țării.
Mircea Cărtărescu a apărut întâia oară în universul literar, datorită participărilor la Cenaclul de Luni, coordonat de Nicolae Manolescu, cel care a creat grupul poeților optzeciști din care a și făcut parte.
După ce termină cursurile liceale la liceul “Dimitrie Cantemir”, din capitală, urmează cursurile “Facultății de Limbă și Literatură Română”, urmând ca în anul 1980 să susțină lucrarea de licență despre imaginarul poetic din poezia eminesciană.
Prima sa apariție se concretizează în anul 1978, în antologia “Aer cu diamante”, editată de Cenaclul de Luni, iar volumul de debut “Faruri, vitrine și fotografii”, din anul 1980, primește Premiul Uniunii Scriitorilor.
Printre cele mai importante volume de proză, semnate de autor, putem aminti de nuvela “Gemenii”, 2006, “Frumoasele străine”, 2010 sau “Solenoid”, 2015.
Poemul epic “Levantul” de Mircea Cărtărescu, reprezintă un poem epic resistematizat, căci el, la o primă vedere, pare a se asemăna cu vechea construcție epopeică a lui Ion Budai Deleanu, în “Țiganiada”, aici însă, autorul, alege satira și ironia în schițarea unui poem epic ce face trimitere la istorie și la literatura română, îmbinând melodiosul, dramaticul și comicul, într-o construcție bizară, ce alege alte coordonate, desprinse din sfera postmodernismului.
Mircea Cărtărescu, reușește să facă o evoluție a literaturii și cu precădere a poeziei românești din cele mai vechi timpuri, prin creionarea unui univers personificat, în care un tânăr revoluționar, pleacă dinspre Levant, spre București, întâlnindu-se de-a lungul vastei călătorii, cu mai multe personaje, cu care formează un grup unit, având scopul principal, înlăturarea unui domnitor fanariot bucureștean.
Poate cele mai importante trimiteri făcute de autor în poem, se îndreaptă înspre poemele epice ale lui Bolintineanu, ori poeziile eminesciene, ale lui Ion Barbu, sau Alecu Russo, iar toată această trimitere, plasează cititorul într-un teritoriu plin de întrebări, ce trăiește doar din subtilele remarci ce apar de-a lungul construcției, deschizând uși și hublouri spre un spațiu atemporal, spațiu în care poetul trăiește veșnic.
Toată istoria literară românească, se înalță aici precum un turn în cetatea poeziei, toate personalitățile poetice, ca într-un soi de alchimie, trăiesc din puterea peniței, astfel că poeții se perindă cronologic prin fața cititorului , până într-un vârf de iceberg ce poartă pecetea ermeticii barbiliene.
Profunzimea și puterea revelatoare a poemului, a schimbat societatea românească, căci amestecul de ironie, simbolistică și burlesc, ridică poemul epic la stadiul de operă marcantă în societatea postmodernistă, o operă ce face trimiteri subtile la un conglomerat literar vast, demn de Premiul Uniunii Scriitorilor, distincție oferită în anul 1990.
Mircea Cărtărescu, datorită alchimiei pe care o pune operei, reușește să acapareze într-o structură vastă, întreaga identitate literară din societatea românească, volumul putând fi asimilat ca și un subtil album literar, în care personalitățile trăiec printre cuvinte variate, fiind sintetizate, până la limita absurdului.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro