Mircea Cartarescu - Postmodernismul romanesc

Mircea Cărtărescu este unul dintre cei mai importanți scriitori, eseiști și critici literari români contemporani, fiind considerat vocea majoră a postmodernismului românesc și unul dintre cei mai traduși autori români din ultimii 30 de ani. Este profesor de literatura română la Universitatea din București, activist civic ocazional și una dintre cele mai respectate figuri publice din cultura română actuală.

Cartea "Postmodernismul românesc", publicată pentru prima oară în anul 1999, nu este doar o analiză teoretică, ci și o poziționare personală a autorului față de literatura română de după 1970, fiind una dintre cele mai citate și respectate lucrări de critică literară românească din ultimele decenii. Volumul conturează profilul postmodernismului românesc, cu accent pe perioada anilor '80 și contribuția Generației '80. Autorul susține că postmodernismul românesc nu este o simplă imitație a curentului occidental, apărând organic, în special în poezie, ca reacție la dogmatismul comunist și modernismul ermetic. Printre caracteristicile sale se numără: intertextualitate și colaj cultural; ironie, autoironie și parodie; oralitate, narativitate și spontaneitate; amestec de registru înalt și cotidian. În cartea sa, Cărtărescu pune accent pe rolul poezie postmoderne în literatura românească, mai ales prin poeții generației sale. Poezia este narativă, confesivă, cu ton colocvial și teme urbane, distingându-se de modernism prin deschiderea către cotidian și refuzul "poeziei pure". Autorul nu este doar un critic detașat, ci și un participant direct la fenomen, scrisul său combinând analiza lucidă cu o asumare afectivă a rolului postmodernului în cultura română. Cartea pornește de la analiza postmodernismului ca experiență "slabă" - ontologic, epistemologic, istoric - și continuă cu o radiografie a fenomenului în cultura română și a poeților Generației '80. În lucrarea sa, Cărtărescu combină rigoarea critică cu o frazare aproape narativă, care face lectura plăcută mai degrabă ca un roman critic - așa cum remarcă Paul Cornea, care consideră că se citește cu încântare și curiozitate, ca un bun roman. Deși este una dintre cele mai influente lucrări de critică literară românească, "Postmodernismul românesc" nu a fost ocolită de obiecții. Mulți critici observă că Mircea Cărtărescu, fiind el însuși un reprezentant marcant al Generației '80, tratează mișcarea cu un entuziasm excesiv și o lipsă de distanță critică, uneori părând că își "legitimează" propriul stil și generație din care face parte. De asemenea, volumul acordă o atenție disproporționată poeziei, în special celei din anii '80. Proza postmodernă, teatrul sau literatura de după 2000 sunt tratate marginal sau deloc, acest lucru putând lăsa impresia unei lucrări incomplete ca viziune asupra întregului peisaj literar. Deși Cărtărescu susține că postmodernismul românesc este mai larg decât generația sa, în practică, aproape tot volumul se concentrează pe poeții '80-iști, acest lucru făcându-i pe unii critici să considere cartea o formă de "mitologizare" a propriei generații. Volumul este dens, plin de termeni filosofici, teorii literare și trimiteri culturale. Pentru cititorii fără pregătire în critica literară sau filosofie postmodernă, lectura poate deveni dificilă și frustrantă. Lucrarea lui Mircea Cărtărescu este prima carte românească ce oferă o definire clară și coerentă a postmodernismului, validând o întreagă generație ('80) și influențând curricula universitară. Aceasta este folosită frecvent ca manual neoficial în facultățile de Litere, fiind considerată un punct de cotitură în critica literară românească postdecembristă.

Cartea "Postmodernismul românesc" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (1999) și Humanitas (2010).