Mircea Diaconu - La noi, cand vine iarna

„La noi, când vine iarna” este o schiță semnată de Mircea Diaconu, cu un puternic caracter liric și evocator, în care scriitorul își amintește cu nostalgie de iernile copilăriei sale. Textul este dominat de o atmosferă caldă, simplă, familială și idilică, care contrastează cu frigul iernii, și pune accent pe frumusețea tradițiilor și pe simplitatea vieții la țară.

Narațiunea este scrisă la persoana I, cu un ton confesiv. Naratorul povestește cum, în copilărie, iarna era o perioadă așteptată cu emoție și bucurie. Satul se transforma odată cu venirea zăpezii: casele, copacii și drumurile erau acoperite de alb, iar aerul era curat și rece. Se aprindea soba, iar mirosul lemnelor arse umplea casa. Familia se aduna în jurul focului, iar viața căpăta un ritm mai lent, mai tihnit.

Naratorul evocă scene specifice iernii: troienele de zăpadă, derdelușul, serile lungi la gura sobei, poveștile spuse de cei mari, și pregătirile pentru sărbători. Totul este prezentat cu o nostalgie aparte, sugerând că lumea copilăriei, deși simplă, era profundă și plină de sens.

Cumva, cartea ne readuce în copilărie, iar pudoarea cu care este descrisă iarna este vizibilă de la primele capitole. Ne amintim noi înșine de cum petreceam iernile la părinți sau la bunici și cum era copilăria în acele timpuri. Într-o alegorie extraordinară, publicul este cucerit și pornește într-o călătorie nemaipomenită alături de acest autor, care știe cum să creeze atmosfera idilică și plină de nostalgie. Fiecare fragment ne amintește de scrierile lui Ion Creangă sau de alte opere ale copilăriei noastre. Suntem purtați în trecut, pe ulița din sat sau pe alte coclauri și ducem cu noi o poveste impresionantă. Alături de acest autor redevenim copii.

Mircea Diaconu este renumit pentru cariera sa actoricească și pentru funcșia de director al Teatrului Notarra din București. El scrie piese de teatru, proză scurtă și nuvele, iar emoția din poveștile sale este ceea ce i-a adus celebritatea. Pe lângă cariera sa de actor, Mircea Diaconu a scris mai multe volume de proză, în care se remarcă o scriitură lirică, sensibilă, cu influențe autobiografice. Printre cele mai cunoscute lucrări literare se numără: Șugubina (proză scurtă), Scaunul de pânză al actorului. Stilul său literar este caracterizat printr-o nostalgie înduioșătoare, cu un limbaj plastic, bogat în imagini și detalii senzoriale. Prozele sale sunt deseori meditative, punând accent pe lumea satului, valori simple și timpul trecut. Autorul a cochetat și cu lumea politică, a candidat ca independent și a reușit să obțină un loc în Parlamentul European, fapt considerat remarcabil pentru contextul politic al țării noastre. Și-a finalizat studiile în teatru la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București în 1971.

Mircea Diaconu este o figură culturală diferită, aflat la granița dintre teatru, literatură și viața publică. Scrierile sale sunt valoroase prin autenticitatea trăirii, evocarea unei lumi rurale care dispare și prin capacitatea de a transforma amintirea într-un act artistic. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, este disponibilă în mai multe ediții: Polirom (2013), Polirom (2010).