Mircea Eliade - De la Zalmoxis la Genghis-Han

Maitreyi, La țigănci sau Profetism românesc sunt doar trei dintre operele lui Mircea Eliade ce au reușit să facă înconjurul lumii. S-a născut pe 13 martie 1907 la București și a copilărit pe strada melodiei. La liceu va fi coleg cu Noica sau Elian, și chiar dacă făcea parte din acest grup al viitorilor intelectuali, a ajuns să fie corigent la limbile străine. Din primii ani de liceu începe să scrie articole despre ocultism și entomologie și acest lucru se va întâmpla până în ultimii ani ai vieții. Pentru că era o fire introvertă, adolescența și-a petrecut-o în mare parte citind și așa a reușit să își strice vederea, de aici și ideea cărții "Romanul adolescentului miop". În 1921 publică prima carte ce va fi foarte apreciată, apoi se înscrie la Facultatea de Litere si Filosofie. Va avea profesori pe care îi va pomeni toată viața, cum ar fi Tudor Vianu sau Nae Ionescu, pentru că ei i-au observat talentul și l-au îndemnat să îl pună în practică. Primește burse de studiu și călătorește în Italia, India și în cele din urmă la Chicago unde se și stabilește pentru restul vieții. Va preda istoria religiilor iar casa părintească o va da uitării pentru a-și putea urma visul de a deveni un intelectual peste hotare. Poate de aceea majoritatea lucrărilor sale sunt publicate în engleză sau franceză dar am avut norocul de a le face loc în bibliotecile noastre în limba română ulterior.

Cartea "De la Zalmoxis la Genghis-Han" a apărut pentru prima dată în limba franceză în 1970. În limba română apare la editura Payot în același an, ediție urmată de editura Științifică și Enciclopedică în 1984 și Humanitas în 1995.

Un titlu ce evocă istorie, și nu numai istorie ci și mister pe alocuri. Eliade ne introduce într-o călătorie ce incepe încă de pe vremea dacilor și se termină în secolul al XX-lea cu mitologia românească de rigoare. În eseurile ce sunt rezultatul a ani de studiu, autorul explică mituri, legende și obiceiuri care astăzi au ajuns să fie negate însă de antropologi și istorici. Unul dintre ele este lupoaica ce a dat naștere lui Romulus și Remus. Se spune că ea este cea care a format neamul dacilor și a antrenat cei mai buni războinici însă în esență a fost o lungă perioadă de timp sursa glumelor. Dacii din România se numeau atunci lupii de la Dunăre și îl aveau în frunte însuși pe Iulius Caesar. Când vorbim despre religia lor avem mult de furcă fiindcă ea s-a răspândit din Italia și Grecia, iar în majoritatea cazurilor se credea în zeități. Această credință a ajuns să dezvolte ființare precum ielele, sirenele sau piticii. Gengis Han spune despre lup că a coborât din cer și s-a unit cu o căprioară și așa le-a ajuns în cale și le-a ghidat viața.