Mircea Miclea este un psiholog și profesor universitar român, una dintre figurile definitorii ale psihologiei cognitive din România, cu impact academic și public. Este considerat cel mai vocal promotor al integrării psihologiei cognitive în programele școlare, deși unele opinii legate de activitatea sa publică și politică pot polariza percepția asupra personalității sale, separate însă de valoare lucrărilor științifice.
Cartea "Psihologia cognitivă", publicată pentru prima oară în anul 1999, descrie și explică procesele mentale prin care oamenii percep, gândesc și iau decizii. Lucrarea tratează următoarele teme esențiale: percepția și atenția - cum interpretăm și selectăm informațiile senzoriale; memoria - modele de memorie, mecanisme de stocare și recuperare; categorisirea și reprezentările mentale - cum organizăm conceptele în minte; gândirea și raționamentul - procesele implicate în rezolvarea de probleme și luarea deciziilor; arhitectura cognitivă - propunerea unui model unificat despre cum funcționează mintea. Autorul îmbină permanent teoria cu date empirice, explicând conceptele prin exemple și experimente clasice din psihologie. Abordarea este una interdisciplinară, cu referințe la neuroștiință, informatică și lingvistică, ceea ce oferă un plus de profunzime. Deși este o lucrarea științifică, stilul lui Miclea are o claritate specifică unui eseist bun. Nu recurge la formulări greoaie sau la tehnicism excesiv. Folosește comparații sugestive și exemple relevante pentru a face ideile accesibile cititorului format. De exemplu, memoria este comparată cu un "sistem activ de reconstrucție", nu cu un simplu depozit, această abordare metaforică trădând o sensibilitate literară, chiar și în context academic. Fiecare capitol al lucrării este un pas în înțelegerea complexității minții umane. De la percepție la memorie, de la limbaj la luarea deciziilor, autorul nu doar că explică, ci provoacă cititorul să gândească în termeni de procese, nu de etichete. Tema centrală este mintea ca mecanism activ, adaptabil, în permanență schimbare. Într-o lume grăbită, în care ne concentrăm pe rezultate rapide, Miclea ne amintește că procesele invizibile - atenția, categorisirea, decizia - sunt cele care modelează totul, de la percepția realității, la relațiile interumane. Mai mult, autorul reușește să pună psihologia într-un context larg, inter-disciplinar, vorbind despre legături cu lingvistica, neuroștiința sau chiar cu informatica. În felul acesta, cartea nu este doar despre psihologie, ci despre cunoaștere la nivel general. Dincolo de rigoarea științifică, "Psihologia cognitiva" are și o dimensiune umanistă. Cititorul va observa că fiecare teorie discutată are legătură cu viața de zi cu zi: cum reținem un nume, cum alegem între două opțiuni, de ce ne amintim anumite lucruri și uităm altele. În prima parte a lucrării, autorul este preocupat să delimiteze domeniul între școlile psihologice tradiționale - comportamentalism, gestaltism - făcând treptat trecerea spre abordarea cognitivă modernă. Unul dintre conceptele-cheie introduse în această primă parte este mintea văzută ca un procesator de informații. Spre deosebire de abordările comportamentiste, care pun accent pe reacțiile observabile, psihologia cognitivă studiază procesele invizibile care mediază între stimul și răspuns. Prima parte se încheie cu ideea că psihologia cognitivă nu este doar o ramură a psihologiei, ci un cadru teoretic care permite explicarea coerentă a activității mentale, cu aplicabilitate în educație, tehnologie, sănătate și multe alte domenii. Mintea este un sistem activ, adaptabil, capabil să își modifice propriul mod de funcționare în funcție de context.
Cartea "Psihologia cognitivă" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Gloria (1994) și Polirom (1999).