Naghib Mahfuz - Trilogia Cairoului

Naguib Mahfouz a fost unul dintre cei mai importanți scriitori egipteni și primul autor arab laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Considerat "părintele romanului modern arab", el a contribuit esențial la dezvoltarea unei literaturi arabe realiste, complexe și profund ancorate în realitățile politice și culturale ale Egiptului și lumii arabe.

Trilogia Cairoului, serie scrisă de Naguib Mahfouz, este una dintre cele mai importante opere ale literaturii arabe moderne. Trilogia este formată din romane publicate între anii 1956 și 1957, și anume: "O plimbare prin palat", "Palatul dorinței" și "Strada Zahărului". Seria publicată de Mahfouz urmărește destinul unei familii egiptene tradiționale, condusă de Ahmad Abd al Jawad, reflectând asupra schimbărilor sociale, culturale și politice ale secolului al XX-lea ce au loc în Egipt, dar și asupra conflictului între valorile tradiționale și modernitate.

Acțiunea primei cărți a trilogiei, intitulată "O plimbare prin palat", este situată între anii 1917-1919, în Cairo, în perioada Primului Război Mondial și a revoltei naționale egiptene din anul 1919 împotriva ocupației britanice. Romanul, publicat în anul 1956, este o frescă realistă a vieții de familie dintr-un Cairo aflat între tradiție și modernitate, între ocupația britanică și aspirațiile naționale ale unui popor aflat în tranziție. Printre temele majore ale romanului se numără: tradiție versus modernitate, romanul punând în opoziție valorile islamice, autoritatea patriarhală și disciplina domestică cu dorințele moderne - libertate, autodeterminare și egalitate; ipocrizia morală - Ahmad impune reguli stricte familiei, dar trăiește contrar propriilor percepte, această dualitate reflectând criza morală a unei societăți aflate în schimbare; condiția femeii - femeile sunt marginalizate și reduse la funcții domestice, Amina fiind simbolul femeii închise, dar și al rezistenței tăcute; politica și identitatea - revolta națională e un catalizator pentru conștiința tinerilor, moartea lui Fahmy devenind un simbol tragic al costului emancipării. Cartea "O plimbare prin palat" este o capodoperă a literaturii arabe și un roman de oprofundă introspecție morală și socială.

Acțiunea celei de-a doua cărți a trilogiei, "Palatul dorinței", este situată între anii 1924-1927. După moartea lui Fahmy, fiul revoluționar, ucis în prima carte, familia Abd al-Jawad încearcă să-și refacă viață. Tatăl, Ahmad, îmbătrânește, pierzându-și din autoritate. Romanul se concentrează acum pe Kamal, fiul cel mic, care se maturizează, devenind personajul central. El se confruntă cu dragostea, filosofia, influențele occidentale și criza propriei identități spirituale și intelectuale. Cartea "Palatul dorinței" este un roman al maturizării intelectuale și deziluziei existențiale, ce continuă firul epic al trilogiei, această a doua parte schimbând registrul: de la familia ca sistem de putere, la individul ca sistem de întrebări fără răspuns.

Romanul "Strada zahărului" încheie saga familiei Abd al-Jawad. Ahmad, capul familie, ajuns la o vârstă înaintată trăiește retras, asistând pasiv la destrămarea structurii de putere pe care o impusese cândva, centrul de greutate al romanului trecând complet asupra generației nepoților. În prim-plan rămâne Kamal, devenit un profesor intelectual solitar, nehotărât și alienat. Între timp, doi dintre nepoții lui aleg drumuri opuse: unul devine comunist, altul islamist radical. Autorul surprinde astfel fragmentarea profundă a Egiptului modern, în plan politic, social și spiritual. "Strada zahărului" încheie trilogia cu o notă de tristețe și luciditate, familia Abd al-Jawad - cândva simbol al oridinii patriarhale - este acum fragmentată ideologic, moral și spiritual. Romanul nu oferă răspunsuri, ci o radiografie onestă a unei societăți sfâșiate între tradiție și ideologii moderne.

Trilogia Cairoului se regăsește pe rafturile anticariatului nostru într-o singură ediție, și anume Polirom (2011).