Nichita Stanescu - Noduri si semne
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Vezi detalii
Nichita Stanescu - Unfinished work (1979, tiraj 2970 exemplare)
IN STOC
Pret: 
Volumul de poezie “Noduri și semne” de Nichita Stănescu, a apărut în anul 1982, la editura Cartea Românească, din București, fiind unul dintre ultimele volume publicate de autor, acesta având și un subtitlu dedicat tatălui acestuia decedat, “Recviem pentru moartea tatălui”.
“Noduri și semne” se delimitează de viziunile poetice stănesciene prezente în alte volume, fiind din acest punct de vedere o altă experiență cu sinele a eului liric, o experiență mai matură, în care Nichita Stănescu așează ființa în sfera neutrului, poezia fiind o operă de artă din care se desprind semnele unei morți ca o revelație marcată prin semne demne de o desprindere codificată venită din experimentul morții ca o cunoaștere a eului.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru Toți – Jurnalul Național, 2010, în format cartonat, cu supracopertă.
Nichita Stănescu s-a născut la data de 31 martie 1933, în orașul Ploiești, din Regatul României, fiind un însemnat poet și eseist român, considerat de foarte mulți critici unul dintre cei mai profunzi și mai inovatori poeți români, cel care a dat o nouă viziune poeziei neomoderniste.
Nichita copilărește în orașul petrolului, trăgându-se din vechii țărani stabiliți în Ploiești la începutul anilor 1800, având de asemenea și origini rusești din partea mamei sale care se trăgea din Voronej, Rusia.
Acesta urmează cursurile primare în Ploiești, iar din anul 1944 până în anul 1952, acesta urmează cursurile Liceului “Șființii Petru și Pavel”, din Ploiești. Mai târziu, Nichita începe cursurile universitare în cadrul Universității din București, acolo unde studiază filosofia.
Debutează în anul 1957 în revistele “Tribuna”, din Cluj și “Gazeta literară”, din București, cu câte trei poezii. În anul 1960, acesta debutează editorial cu volumul de versuri “Sensul iubirii”, volum care derivă din aprecierile pe care le-a primit odată cu publicarea în revistele “Tribuna”și “Gazeta literară”.
Printre cele mai importante volume publicate de poet, putem aminti de “O viziune a sentimentelor”, 1964, “Roșu vertical”, 1967, “Oul și sfera”, 1967 sau “Un pământ numit România”, 1969.
Volumul de poezie “Noduri și semne” de Nichita Stănescu așează imaginarul poetic într-o altă fantă de lumină, o fantă în care autorul se dezice de aspectele din tonul spectaculos și marcant care rămânea prezent în sufletul cititorului, aici având parte de o experiență mai dură și mai marcantă, o experiență brutală, în care eul liric are aici în prim plan evenimente obsedante care se confundă cu moartea, o moarte marcată de semne, fiind din acest punct de vedere o revelație, ori o premoniție înspre evenimentele premergătoare morții, atât din punct de vedere poetic, cât și fizic, evocările acestui eu liric, fiind dedicate eternității, autorul pierzând lupta cu viața, un an mai târziu.
Eul liric se transformă aici, fiind resemnat cu ideea că moartea va veni și nu poate fi oprită, fiind din acest punct de vedere prezentă o seninătate în vocea eului liric, care lasă de o parte celelalte elemente inițiatice din alte volume, cum ar fi cazul volumului “Necuvintele”, unde limbajul stănescian naște un univers, univers care aici se resemnează senin și “moare eminescian”.
La tot pasul, volumul prezintă pasaje care duc cu gândul la moarte, dar care fac și front comun cu alte volume ale autorului, având o apropiere în ceea ce privește unul dintre motto-urile cărții cu volumul din anul 1965 “Dreptul la timp”, unde autorul face o trimitere către o revelație a morții, o moarte care nu poate fi salvată (“A murit prietenul meu, Enkidu, care ucise lei cu mine”).
Pe de altă parte, volumul este foarte atent structurat, fiind o adevărată încifrare, având pentru început un poem care parcă acordă un instrument muzical (“Căutarea tonului”), lăsând loc unui număr de 33 de noduri și 23 de semne, iar la un anumit interval de 7 texte denumite (“Prin tunelul oranj”).
Pe lângă toată această așezare, apar alte trei texte denumite, “Ars poetica”, “Mozart și câinele spaniol” și “13 februarie”, al treilea poem fiind o trimitere la data morții tatălui.
Toată această suită de poezii așezate într-un univers abstract pe care autorul le acordează ca pe un instrument muzical demn de o rezonanță profundă și imaterială, este finalizată prin poemul “Tonul”, care dă un sens construcției, având aici prezentă resemnarea.
Autorul face o paralelă între cuvânt și viață sau univers, fiind concentrat în jurul unor numere și semne care pot fi deslușite prin desfacerea nodurilor, iar cele șapte tuneluri oranj, fiind create pentru a comunica cu cele două elemente ale morții, cu sacrul și profanul, ori cu realul și abstractul, având din acest punct de vedere o existență de sine stătătoare în volumul “Antimetafizica”, din 1985.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro