Nicolae Breban - In absenta stapanilor

Nicolae Breban s-a născut pe 1 februarie 1934 în comuna maramureșeană Recea, dintr-o mamă cu origini germane și un tată greco-catolic. Din cauza originilor sale a fost exmatriculat din școală și ajunge să urmeze un liceu fără frecvență pentru că în altă parte nu a fost primit. Se înscrie la facultatea de filosofie modificându-și actele însă după șase luni este dat afară de către decan din cauza lecturilor din Nietzsche și Schopenhauer. Tatăl său îl ajută să se reînscrie însă nici de această dată nu va reuși să rămână pe băncile școlii din cauza reumatismului poliarticular. La doar 23 de ani începe să scrie pentru revista Viața studențească iar în 1965 publică prima sa carte, Francesca, ce va fi distinsă cu Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Scrie și scenarii, chiar și pentru filmele nominalizate la Cannes și așa cărțile sale încep să fie traduse în Bulgaria, Franța, Rusia și Suedia. În momentul de față este recunoscut internațional pentru primele sale opere și câteva dintre nuvele. Din 2009 este și membru al Academiei Române și încă mai scrie, în 2018 publicând romanul Frica.

Romanul "În absența stăpânilor" apare pentru prima dată în 1966 la Editura pentru Literatură, ediție ce va fi urmată de Editura Allfa în 1996.

Cele trei capitole ce ne vor purta pe tărâmul poveștii se cheamă pe rând bătrâni, femei și copii, toate arătând o față pe care poate ne e greu să o vedem, cea în care bărbații sunt absenți. Asemănat adesea cu Din Juan sau Bunavestire, romanul are să relateze temele lui Nietzsche, chiar dacă în modul epic și să portretize bărbatul fie ca zeu fie ca absent. Totul este văzut în oglindă, fiecare etapă a vieții și fiecare individ este comparat subtil cu celălalt. Colonelul Pleșoianu sau doamna Iamandi sunt doar două exemple a ceea ce înseamnă degradarea timpurie pentru că arătau în fața lumii o mască falsă. Un al personaj feminin important este E. Breban, ce era căsătorită cu Subu și totuși sfârșește prin a se sinucide. Așa pățește și Emma, iar dacă vă întrebați de ce, vă voi răspunde scurt: pentru a scăpa de realitatea crudă din care făceau parte. E. Breban își ținuse încă din copilărie un jurnal cu lucrurile pe care le are de făcut în viață și reușise să bifeze prea puține dintre ele. Numeroase personaje își vor spune povestea plină de greutăți, iar pentru asta trebuie să vă pregătiți sufletește fiindcă nimeni nu a dus o viață ușoară.