Nicole Valery-Grossu s-a nascut pe 4 iulie 1919 in Turnu Magurele, Romania, si a murit pe 4 decembrie 1996 in Paris. A fost o scriitoare, jurnalista si disidenta romanca, cunoscuta in special pentru marturiile sale din perioada comunista si pentru implicarea sa in lupta impotriva regimurilor totalitare. A fost sotia lui Sergiu Grossu, un alt disident român, si impreuna au fost vocea opozitiei in exilul romanesc, fiind activi in promovarea drepturilor omului si combaterea regimurilor opresive.

Valery-Grossu a urmat studii de filosofie si literatura, iar in perioada tineretii a fost implicata in activitati politice, fiind un membru al organizatiilor de tineret ale partidelor traditionale din Romania. In perioada regimului comunist, a fost arestata pentru convingerile sale politice si religioase, fiind inchisa in mai multe inchisori, unde a fost supusa torturii fizice si psihice. A trait, astfel, o experienta directa a brutalitatii regimului, fiind martora la umilirea si persecutarea celor care nu se supuneau dictaturii.

Dupa ce a fost eliberata, in 1969 a reusit sa fuga din tara si s-a stabilit la Paris, unde a continuat sa scrie si sa militeze impotriva regimurilor opresive. A fost una dintre persoanele care a documentat si a adus in atentia publicului international suferintele celor persecutati in regimurile comuniste. In Franta, alaturi de sotul ei, a fondat revista Catacombes, care se ocupa de problemele celor din fostele tari comuniste si de persecutia religioasa din tarile aflate sub regimuri totalitare.

Una dintre cele mai importante lucrari ale sale este Binecuvantata fii, inchisoare..., publicata in 1973 in exil, la Paris. Cartea este o marturie autobiografica despre suferintele din inchisorile comuniste, unde autoarea a fost incarcerata din motive politice. In aceasta lucrare, Valery-Grossu descrie nu doar tortura fizica, ci si aspectele psihologice si spirituale ale detentiei, subliniind puterea credintei de a rezista in fata adversitatii. Lucrarea a fost publicata initial in limba franceza la Editura Robert Laffont si a fost tradusa ulterior in mai multe limbi, devenind una dintre cele mai importante carti despre perioada regimului comunist din Romania.

O alta lucrare importanta a lui Nicole Valery-Grossu este Hegemonia violentei. Comunism, totalitarism, ateism. In aceasta lucrare, autoarea analizeaza modul in care regimurile totalitare, in special cel comunist, au folosit violenta si represiunea pentru a anihila religia si valorile traditionale ale societatilor. Valery-Grossu exploreaza conflictele ideologice dintre ateismul impus de regimul comunist si credinta religioasa, fiind o lucrare importanta pentru intelegerea impactului comunismului asupra spiritualitatii si vietii cotidiene a oamenilor din tarile comuniste.

In Din toata inima, Nicole Valery-Grossu exploreaza teme precum iubirea si credinta in mijlocul suferintei si al inegalitatilor sociale. Este o lucrare in care autoarea adreseaza valoarea iubirii ca act de rezistenta si de solidaritate in fata regimurilor represive, dar si in fata greutatilor vietii de zi cu zi.

Criticii literari au apreciat lucrarile lui Nicole Valery-Grossu pentru modul in care a reusit sa surprinda, cu o voce autentica, drama si suferinta celor persecutati, dar si curajul de a vorbi despre credinta si forta interioara a omului in cele mai dificile momente. Mărturiile sale au fost vazute ca un act de rezistenta literara, iar cartile sale sunt considerate o sursa importanta de documentare a opresiunii comuniste din Romania si din alte tari foste comuniste. A fost apreciata atat de publicul larg, cat si de cercetatori, fiind considerata una dintre cele mai importante voci ale literaturii carcerale românesti si ale exilului romanesc.

Opere: Binecuvantata fii, inchisoare..., Hegemonia violentei. Comunism, totalitarism, ateism, Din toata inima.