Norman Manea - Fericirea obligatorie

Norman Manea este unul dintre cei mai căutați scriitori evrei născuți în România.

Se naște la Suceava și reușește să se desprindă cu greu de pământul natal, numai că va reveni acolo de fiecare dată. Este interesat de cultură și literatură încă din anii copilăriei și depune eforturi teribile pentru a cerceta în aceste domenii. Bunicul din partea tatălui avea o librărie, iar de aici descoperă scriitorul pasiunea pentru cărți și pentru marii clasici. Locuiește alături de familie și studiază la Suceava o bună bucată de vreme. În adolescență și-n primii ani de maturitate, lucrează în construcții.

Când începe asuprirea evreilor, familia Manea decide că trebui neapărat să părăsească Suceava. Astfel, autorul ajunge la Berlin, după care, cu anumite intervenții, se refugiază la New York. De aici înainte, se dedică întru totul scrisului și alege să facă o carieră din asta. Este bun prieten cu autorul Philip Roth, până la moartea acestuia.

Lucrează în paralel cu mai multe edituri și gazete din vestul ocupat de naziști, fapt care îl transformă într-o țintă a regimului, iar multe dintre lucrările sale sunt puse sub cenzură. Reușește totuși să se eschiveze și nu cade pradă atacurilor care îi sunt aduse, iar cariera sa se dezvoltă impecabil. Scrie texte simple, filosofice, proză scurtă, jurnale și romane, iar aerul sumbru al acelei perioade se răsfrânge asupra cititorilor săi într-o manieră extraordinară. Adesea, face trimiteri către poporul evreu, comentează știrile epocii și chiar are curajul să conteste un regim asupritor, care părea să domine Europa.

Romanul de față este publicat în anul 1989 și este unul dintre cele mai apreciate pe care Manea avea să le aducă în fața publicului. Deși simplu la prima vedere, are o acțiune complexă și este populat de fel și fel de personaje sinistre, care joacă un rol cheie în narațiunea noastră. Ne aflăm în perioada comunistă  iar eroii sunt prinși în rutina acelor zile asupritoare, mizerabile, sub dictatura unui regim care se clatină, dar nu cade.

Adesea, cartea este privită ca o frescă a societății noastre, ca o imagine clară a unui veac demult apus, dar care a marcat generații întregi. Câteva personaje sunt angrenate în fel și fel de situații ciudate, puse în fața unor obstacole greu de depășit și capabile să ne impresioneze la fiecare pas.

Titlul lucrării este, cumva, utopic și folosit pentru a ne induce în eroare. Astfel, suntem convinși că, în comunism, lumea era fericită, societatea dăinuia în tihnă sub o tiranie bine mascată, bucate erau din belșug, iar banii erau puțini, dar suficienți pentru a duce un trai mai mult decât decent. Acest clișeu era perpetuat peste tot de către regimul comunist și este, chiar și astăzi, susținut de aceia care au trăit acele vremuri.

Cartea prezintă o incursiune tristă, întru-un timp în care totul era limitat, iar imaginea conducătorului veghea pretutindeni asupra cetățenilor simpli, asupriți, care cu greu supraviețuiau zilei de mâine.

Tradusă în mai multe limbi de circulație internațională, lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții: Polirom (2015), Polirom (2005).