O. Nimigean - Radacina de bucsau

Ovidiu Nimigean este un scriitor, poet, prozator, eseist și publicist român contemporan, cu o activitate literară diversă și apreciată de critica de specialitate. Prin activitatea sa prolifică și premiată, el rămâne una dintre vocile importante ale prozei și poeziei actuale.

Cartea "Rădăcină de bucsau", publicată pentru prima oară în anul 2010, este un roman contemporan de analiză psihologică, cu accente existențialiste și autoficționale. Volumul se înscrie în proza românească postdecembristă, caracterizată prin introspecție profundă, fragmentarism narativ și explorarea crizei identitare. Textul depășește formula realistă tradițională, mizând pe un discurs reflexiv și pe o structură narativă discontinuă, apropiată de fluxul conștiinței. Tema centrală este criza identității masculine și destrămarea relațiilor afective, pe fundalul unei realități cotidiene marcate de alienare. Titlul are o valoare simbolică, "rădăcină" sugerând originea, esența, nucleul finit, "bucsau" accentuând dimensiunea obscură, greu de definit a acestei căutări. Împreună, ele trimit la tentativa protagonistului de a ajunge la fundamentul propriei identități. Din punct de vedere narativ, romanul este construit la persoana I, sub forma unei confesiuni fragmentare. Monologul interior și introspecția domină discursul epic, iar realitatea exterioară este filtrată constant prin conștiința naratorului. Această tehnică apropie romanul de literatura existențialistă, unde accentul cade pe experiența subiectivă și pe analiza trăirilor interioare. Romanul transmite ideea că identitatea nu știe un dat stabil, ci un proces dureros de confruntare cu sinele. Căutarea "rădăcinii" implică acceptarea vulnerabilității și a eșecului. Opera sugerează că iubirea, familia și creația artistică nu sunt spații ale armoniei, ci ale conflictului interior. Sensul nu este oferit din exterior, el trebuie construit prin asumarea propriei fragilități. Stilul lui Ovidiu Nimigean este dens și polifonic, limbajul alternând între registre lirice și accente crude, între reflecție filosofică și observație realistă. Fraza amplă, încărcată de introspecții, reflectă complexitatea vieții interioare a protagonistului. Textul solicită atenție și implicare din partea cititorului, oferind în schimb o experiență literară intensă. În plan simbolic, romanul vorbește despre imposibilitatea unei armonii perfecte între individ și lume. Căutarea autenticității implică asumarea fragilității și a eșecului. Sensului existenței nu este descoperit ca o revelație clară, ci se conturează treptat, prin confruntarea cu suferința. Opera a fost primită cu entuziasm de către criticii literari români, fiind considerată un moment de grație al literaturii române contemporane. "Rădăcină de bucsau" este un roman care nu se mulțumește să descrie suferința, ci o integrează în structura de sens a întregii vieți a protagonistului, transformând-o într-un discurs despre identitate, responsabilitate, regăsire și inevitabilitate. Protagonistul romanului, Liviu, un narator-protagonist aflat într-o criză existențială profundă, este un anti-erou contemporan, marcat de nesiguranță, vinovăție și alienare afectivă. Nu are trăsături eroice sau idealizate ale personajelor tradiționale; dimpotrivă, vulnerabilitatea și contradicțiile sale îl definesc. Liviu este un scriitor, dar talentul și cariera sa profesională nu sunt surse de echilibru, fiind mai degrabă un catalizator al frământărilor sale interioare. Prin experiențele sale, cititorul pătrunde în universul psihologic complex al unui individ confruntat cu limitele propriei ființe. Tânărul poate fi considerat un avatar al omului contemporan, confruntat cu fragilitatea și singurătatea, un simbol al crizei existențiale. Experiența sa nu este doar personală, ci universală: fiecare cititor putând recunoaște în el dilemele proprii privind iubirea, vinovăția, responsabilitatea și sensul vieții.

Cartea "Rădăcină de bucsau" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2015) și Polirom (2010).